Psaltirea lui David - Catisma a nouăsprezecea

PSALMUL 134

Aliluia

1. Lăudați numele Domnului, lăudați, slugi, pe Domnul,

2. Cei ce stați în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru.

3. Lăudați pe Domnul, că este bun Domnul; cântați numele Lui, că este bun.

4. Că pe Iacov și l‑a ales Domnul, pe Israel spre moștenire Lui.

5. Că eu am cunoscut că este mare Domnul și Domnul nostru peste toți dumnezeii.

6. Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer și pe pământ, în mări și în toate adâncurile.

7. A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le‑a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.

8. El a bătut pe cei întâi‑născuți ai Egiptului, de la om până la dobitoc.

9. Trimis‑a semne și minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon și tuturor robilor lui.

10. El a bătut neamuri multe și a ucis împărați puternici:

11. Pe Sihon, împăratul Amoreilor și pe Og, împăratul Vasanului, și toate stăpânirile Canaanului.

12. Și a dat pământul lor moștenire, moștenire lui Israel, poporului Său.

13. Doamne, numele Tău este în veac și pomenirea Ta în neam și în neam.

14. Că va judeca Domnul pe poporul Său și de slugile Sale se va milostivi.

15. Idolii neamurilor sunt argint și aur, lucruri făcute de mâini omenești.

16. Gură au și nu vor grăi, ochi au și nu vor vedea.

17. Urechi au și nu vor auzi, că nu este duh în gura lor.

18. Asemenea lor să fie toți care îi fac pe ei și toți cei ce se încred în ei.

19. Casa lui Israel, binecuvântați pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântați pe Domnul;

20. Casa lui Levi, binecuvântați pe Domnul; cei ce vă temeți de Domnul, binecuvântați pe Domnul.

21. Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuiește în Ierusalim.

PSALMUL 135

Aliluia

1. Lăudați pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

2. Lăudați pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.

3. Lăudați pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.

4. Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.

5. Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.

6. Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.

7. Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.

8. Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.

9. Luna și stelele, spre stăpânirea nopții, că în veac este mila Lui.

10. Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuți ai lor, că în veac este mila Lui.

11. Și a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.

12. Cu mână tare și cu braț înalt, că în veac este mila Lui.

13. Cel ce a despărțit Marea Roșie în două, că în veac este mila Lui.

14. Și a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.

15. Și a răsturnat pe Faraon și oștirea lui în Marea Roșie, că în veac este mila Lui.

16. Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.

17. Cel ce a bătut împărați mari, că în veac este mila Lui.

18. Cel ce a omorât împărați tari, că în veac este mila Lui.

19. Pe Sihon, împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.

20. Și pe Og, împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.

21. Și le‑a dat pământul lor moștenire, că în veac este mila Lui.

22. Moștenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.

23. Că în smerenia noastră Și‑a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.

24. Și ne‑a izbăvit pe noi de vrăjmașii noștri, că în veac este mila Lui.

25. Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.

26. Mărturisiți‑vă Dumnezeului cerului, că în veac este mila Lui.

PSALMUL 136

Aliluia

1. La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne‑am adus aminte de Sion.

2. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.

3. Că acolo, cei ce ne‑au robit pe noi ne‑au cerut nouă cântare, zicând: «Cântați‑ne nouă din cântările Sionului!».

4. Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?

5. De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!

6. Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu‑mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.

7. Adu‑Ți aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: «Stricați‑l, stricați‑l până la temeliile lui!».

8. Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit cel ce‑ți va răsplăti ție fapta ta pe care ai făcut‑o nouă.

9. Fericit este cel ce va apuca și va lovi pruncii tăi de piatră.

Slavă…

PSALMUL 137

Al lui David

1. Lăuda‑Te‑voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele și înaintea îngerilor Îți voi cânta.

2. Închina‑mă‑voi în locașul Tău cel sfânt și voi lăuda numele Tău, pentru mila Ta și adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfânt al Tău.

3. În orice zi Te voi chema, degrab mă auzi! Sporește în sufletul meu puterea.

4. Să Te laude pe Tine, Doamne, toți împărații pământului, când vor auzi toate graiurile gurii Tale,

5. Și să cânte în căile Domnului, că mare este slava Domnului.

6. Că înalt este Domnul și spre cele smerite privește și pe cele înalte de departe le cunoaște.

7. De ajung la necaz, viază‑mă! Împotriva vrăjmașilor mei ai întins mâna Ta și m‑a izbăvit dreapta Ta.

8. Domnul le va plăti lor pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

PSALMUL 138

Al lui David

1. Doamne, cercetatu‑m‑ai și m‑ai cunoscut.

2. Tu ai cunoscut șederea mea și scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe.

3. Cărarea mea și firul vieții mele Tu le‑ai cercetat și toate căile mele mai dinainte le‑ai văzut.

4. Că încă nu este cuvânt pe limba mea

5. Și iată, Doamne, Tu le‑ai cunoscut pe toate și pe cele din urmă și pe cele de demult; Tu m‑ai zidit și ai pus peste mine mâna Ta.

6. Minunată este știința Ta, mai presus de mine; este înaltă și n‑o pot ajunge.

7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău și de la fața Ta unde voi fugi?

8. De mă voi sui în cer, Tu acolo ești. De mă voi coborî în iad, de față ești.

9. De voi lua aripile mele de dimineață și de mă voi așeza la marginile mării

10. Și acolo mâna Ta mă va povățui și mă va ține dreapta Ta.

11. Și am zis: «Poate întunericul mă va acoperi și se va face noapte lumina dimprejurul meu».

12. Dar întunericul nu este întuneric la Tine și noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, așa este și lumina ei.

13. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m‑ai alcătuit în pântecele maicii mele.

14. Te voi lăuda, că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale și sufletul meu le cunoaște foarte.

15. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le‑ai făcut întru ascuns, nici ființa mea, pe care ai urzit‑o ca în cele mai de jos ale pământului.

16. Cele nelucrate ale mele le‑au cunoscut ochii Tăi și în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârși și nici una dintre ele nu va fi nescrisă.

17. Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, și foarte s‑a întărit stăpânirea lor.

18. Și‑i voi număra pe ei și mai mult decât nisipul se vor înmulți. M‑am sculat și încă sunt cu Tine.

19. O, de ai ucide pe păcătoși, Dumnezeule! Bărbați vărsători de sânge, depărtați‑vă de la mine!

20. Aceștia Te grăiesc de rău, Doamne, și vrăjmașii Îți hulesc numele.

21. Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât, și asupra vrăjmașilor Tăi m‑am mâhnit?

22. Cu ură desăvârșită i‑am urât pe ei și mi s‑au făcut dușmani.

23. Cercetează‑mă, Doamne, și cunoaște inima mea; încearcă‑mă și cunoaște cărările mele

24. Și vezi de este calea fărădelegii în mine și mă îndreptează pe calea cea veșnică.

PSALMUL 139

Al lui David

1. Scoate‑mă, Doamne, de la omul viclean și de la omul nedrept mă izbăvește,

2. Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război.

3. Ascuțit‑au limba lor ca a șarpelui; venin de aspidă sub buzele lor.

4. Păzește‑mă, Doamne, de mâna păcătosului; scoate‑mă de la oamenii nedrepți, care au gândit să împiedice pașii mei.

5. Pusu‑mi‑au cei mândri cursă mie și funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi‑au pus pietre de poticneală.

6. Zis‑am Domnului: «Dumnezeul meu ești Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele».

7. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit‑ai capul meu în zi de război.

8. Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mâna păcătosului; viclenit‑au împotriva mea; să nu mă părăsești, ca să nu se trufească.

9. Vârful lațului lor, osteneala buzelor lor să‑i acopere pe ei!

10. Să cadă peste ei cărbuni aprinși; în foc aruncă‑i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda.

11. Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire.

12. Știu că Domnul va face judecată celui sărac și dreptate celor sărmani;

13. Iar drepții vor lăuda numele Tău și vor locui cei drepți în fața Ta.

Slavă…

PSALMUL 140

Al lui David

1. Doamne, strigat‑am către Tine, auzi‑mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.

2. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.

3. Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.

4. Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să‑mi dezvinovățesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelegea nu mă voi însoți cu aleșii lor.

5. Certa‑mă‑va dreptul cu milă și mă va mustra, iar untdelemnul păcătoșilor să nu ungă capul meu; că încă și rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.

6. Prăbușească‑se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi‑se‑vor graiurile mele că s‑au îndulcit,

7. Ca o brazdă de pământ s‑au rupt pe pământ, risipitu‑s‑au oasele lor lângă iad.

8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

9. Păzește‑mă de cursa care mi‑au pus mie și de smintelile celor ce fac fărădelege.

10. Cădea‑vor în mreaja lor păcătoșii, ferit sunt eu până ce voi trece.

PSALMUL 141

O rugăciune a lui David

1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m‑am rugat.

2. Vărsa‑voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns‑au cursă mie.

4. Luat‑am seama de‑a dreapta și am privit și nu era cine să mă cunoască. Pierit‑a fuga de la mine și nu este cel ce caută sufletul meu.

5. Strigat‑am către Tine, Doamne, zis‑am: «Tu ești nădejdea mea, partea mea ești în pământul celor vii».

6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m‑am smerit foarte. Izbăvește‑mă de cei ce mă prigonesc, că s‑au întărit mai mult decât mine.

7. Scoate din temniță sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă așteaptă drepții, până ce‑mi vei răsplăti mie.

PSALMUL 142

Al lui David

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi‑mă, întru dreptatea Ta.

2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu‑i drept înaintea Ta.

3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu‑m‑a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.

4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.

5. Adusu‑mi‑am aminte de zilele cele de demult; cugetat‑am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m‑am gândit.

6. Întins‑am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.

7. Degrab auzi‑mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu‑Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.

8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată‑mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.

9. Scapă‑mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.

10. Învață‑mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.

11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește‑mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.

12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă…

DUPĂ A NOUĂSPREZECEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Apoi troparele, glasul al 7‑lea:

Mulțumindu‑Ți Ție, Te slăvesc, Dumnezeul meu, că tuturor păcătoșilor le‑ai pus la îndemână pocăința. Să nu mă rușinezi, Mântuitorule, când vei veni să judeci lumea, nici pe mine, cel ce am făcut lucruri de rușine!

Slavă…

Fără de număr greșindu‑Ți, pedepse nenumărate aștept, dar Tu, Dumnezeul meu, îndură‑Te și mă mântuiește!

Și acum…

La mulțimea milei tale alerg acum, Născătoare de Dumnezeu: dezleagă‑mi lanțurile greșelilor mele!

Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:

Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Cel ce cu patimile Tale ai vindecat patimile mele și cu rănile Tale ai tămăduit rănile mele, dăruiește‑mi lacrimi de umilință mie, celui ce mult Ți‑am greșit! Împrumută trupului meu din mireasma trupului Tău celui de viață făcător și îndulcește sufletul meu cu cinstit Sângele Tău, de amărăciunea cu care m‑a adăpat potrivnicul. Înalță către Tine mintea mea cea târâtă în jos și mă ridică din prăpastia pieirii! Că nu am pocăință, nu am umilință, nu am lacrimi de mângâiere, care întorc pe fii la moștenirea lor. Întunecat sunt la minte de patimile lumești, nu pot căuta spre Tine la durere, nici nu mă pot înfierbânta cu lacrimile dragostei celei către Tine. Dar, Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Vistieria bunătăților, dăruiește‑mi pocăință desăvârșită și înnoiește iarăși în mine întipărirea chipului Tău! Deși eu Te‑am părăsit, Tu însă nu mă părăsi! Ieși de mă caută și mă întoarce iarăși la pășunea Ta, numărându‑mă iarăși cu oile cele alese ale turmei Tale! Hrănește‑mă și pe mine împreună cu dânsele, cu verdeața dumnezeieștilor Tale Taine, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin.