Psaltirea lui David - Catisma a șaptesprezecea

PSALMUL 118

Aliluia

1. Fericiți cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.

2. Fericiți cei ce păzesc poruncile Lui și‑L caută cu toată inima lor.

3. Că n‑au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea.

4. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.

5. O, de s‑ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!

6. Atunci nu mă voi rușina când voi căuta spre toate poruncile Tale.

7. Lăuda‑Te‑voi întru îndreptarea inimii, ca să învăț judecățile dreptății Tale.

8. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârșit.

9. Prin ce își va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.

10. Cu toată inima Te‑am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.

11. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greșesc Ție.

12. Binecuvântat ești, Doamne, învață‑mă îndreptările Tale.

13. Cu buzele am rostit toate judecățile gurii Tale.

14. În calea mărturiilor Tale m‑am desfătat ca de toată bogăția.

15. La poruncile Tale voi cugeta și voi cunoaște căile Tale.

16. La îndreptările Tale voi cugeta și nu voi uita cuvintele Tale.

17. Răsplătește robului Tău! Voi trăi și voi păzi poruncile Tale.

18. Deschide ochii mei și voi cunoaște minunile din legea Ta.

19. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.

20. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăților Tale, în toată vremea.

21. Certat‑ai pe cei mândri; blestemați sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.

22. Ia de la mine ocara și defăimarea, că mărturiile Tale am păzit.

23. Pentru că au șezut căpeteniile și pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale.

24. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu.

25. Lipitu‑s‑a de pământ sufletul meu; viază‑mă, după cuvântul Tău.

26. Vestit‑am căile mele și m‑ai auzit; învață‑mă îndreptările Tale.

27. Fă să înțeleg calea îndreptărilor Tale și voi cugeta la minunile Tale.

28. Istovitu‑s‑a sufletul meu de supărare; întărește‑mă întru cuvintele Tale.

29. Depărtează de la mine calea nedreptății și cu legea Ta mă miluiește.

30. Calea adevărului am ales și judecățile Tale nu le‑am uitat.

31. Lipitu‑m‑am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă rușinezi.

32. Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea.

33. Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale și o voi păzi pururea.

34. Înțelepțește‑mă și voi căuta legea Ta și o voi păzi cu toată inima mea.

35. Povățuiește‑mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.

36. Pleacă inima mea la mărturiile Tale și nu la lăcomie.

37. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deșertăciunea; în calea Ta viază‑mă.

38. Împlinește robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.

39. Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecățile Tale sunt bune.

40. Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază‑mă.

41. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău,

42. Și voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.

43. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârșit, că întru judecățile Tale am nădăjduit,

44. Și voi păzi legea Ta pururea, în veac și în veacul veacului.

45. Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.

46. Am vorbit despre mărturiile Tale înaintea împăraților și nu m‑am rușinat.

47. Am cugetat la poruncile Tale pe care le‑am iubit foarte.

48. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le‑am iubit, și am cugetat la îndreptările Tale.

49. Adu‑Ți aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi‑ai dat nădejde.

50. Aceasta m‑a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m‑a viat.

51. Cei mândri m‑au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m‑am abătut.

52. Adusu‑mi‑am aminte de judecățile Tale cele din veac, Doamne, și m‑am mângâiat.

53. Mâhnire m‑a cuprins din pricina păcătoșilor, care părăsesc legea Ta.

54. Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele.

55. Adusu‑mi‑am aminte de numele Tău, Doamne, și am păzit legea Ta.

56. Aceasta s‑a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat.

57. Partea mea ești, Doamne, zis‑am să păzesc legea Ta.

58. Rugatu‑m‑am feței Tale, din toată inima mea, miluiește‑mă după cuvântul Tău.

59. Cugetat‑am la căile Tale și am întors picioarele mele la mărturiile Tale.

60. Gata am fost și nu m‑am tulburat să păzesc poruncile Tale.

61. Funiile păcătoșilor s‑au înfășurat împrejurul meu, dar legea Ta n‑am uitat.

62. La miezul nopții m‑am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecățile dreptății Tale.

63. Părtaș sunt cu toți cei ce se tem de Tine și păzesc poruncile Tale.

64. De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învață.

65. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.

66. Învață‑mă bunătatea, învățătura și cunoștința, că în poruncile Tale am crezut.

67. Mai înainte de a fi umilit, am greșit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit.

68. Bun ești Tu, Doamne, și întru bunătatea Ta, învață‑mă îndreptările Tale.

69. Înmulțitu‑s‑a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.

70. Închegatu‑s‑a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m‑am desfătat.

71. Bine este mie că m‑ai smerit, ca să învăț îndreptările Tale.

72. Bună‑mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur și argint.

Slavă…

73. Mâinile Tale m‑au făcut și m‑au zidit, înțelepțește‑mă și voi învăța poruncile Tale.

74. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea și se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.

75. Cunoscut‑am, Doamne, că drepte sunt judecățile Tale și întru adevăr m‑ai smerit.

76. Facă‑se, dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău.

77. Să vină peste mine îndurările Tale și voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.

78. Să se rușineze cei mândri, că pe nedrept m‑au nedreptățit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.

79. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine și cei ce cunosc mărturiile Tale.

80. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă rușinez.

81. Se topește sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.

82. Sfârșitu‑s‑au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: «Când mă vei mângâia?».

83. Că m‑am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le‑am uitat.

84. Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?

85. Spusu‑mi‑au călcătorii de lege deșertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.

86. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m‑au prigonit. Ajută‑mă!

87. Puțin a fost de nu m‑am sfârșit pe pământ, dar eu n‑am părăsit poruncile Tale.

88. După mila Ta, viază‑mă și voi păzi mărturiile gurii mele.

89. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer;

90. În neam și în neam adevărul Tău. Întemeiat‑ai pământul și rămâne.

91. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare Ție.

92. De n‑ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aș fi pierit întru necazul meu.

93. În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într‑însele m‑ai viat, Doamne.

94. Al Tău sunt eu, mântuiește‑mă, că îndreptările Tale am căutat.

95. Pe mine m‑au așteptat păcătoșii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput.

96. La tot lucrul desăvârșit am văzut sfârșit, dar porunca Ta este fără de sfârșit.

97. Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.

98. Mai mult decât pe vrăjmașii mei m‑ai înțelepțit cu porunca Ta, că în veac a mea este.

99. Mai mult decât învățătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este.

100. Mai mult decât bătrânii am înțeles, că poruncile Tale am căutat.

101. De la toată calea cea rea mi‑am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.

102. De la judecățile Tale nu m‑am abătut, că Tu ai pus mie lege.

103. Cât sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!

104. Din poruncile Tale m‑am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptății.

105. Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele.

106. Juratu‑m‑am și m‑am hotărât să păzesc judecățile dreptății Tale.

107. Umilit am fost până în sfârșit: Doamne, viază‑mă, după cuvântul Tău.

108. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoiește‑le, Doamne, și judecățile Tale mă învață.

109. Sufletul meu în mâinile Tale este pururea și legea Ta n‑am uitat.

110. Pusu‑mi‑au păcătoșii cursă mie, dar de la poruncile Tale n‑am rătăcit.

111. Moștenit‑am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele.

112. Plecat‑am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire.

113. Pe călcătorii de lege am urât și legea Ta am iubit.

114. Ajutorul meu și sprijinitorul meu ești Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit.

115. Depărtați‑vă de la mine cei ce vicleniți și voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.

116. Apără‑mă după cuvântul Tău și mă viază și să nu‑mi dai de rușine așteptarea mea.

117. Ajută‑mă și mă voi mântui și voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.

118. Defăimat‑ai pe toți cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor.

119. Socotit‑am călcători de lege pe toți păcătoșii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.

120. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecățile Tale m‑am temut.

121. Făcut‑am judecată și dreptate; nu mă da pe mâna celor ce‑mi fac strâmbătate.

122. Primește pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.

123. Sfârșitu‑s‑au ochii mei după mântuirea Ta și după cuvântul dreptății Tale.

124. Fă cu robul Tău după mila Ta și îndreptările Tale mă învață.

125. Robul Tău sunt eu; înțelepțește‑mă și voi cunoaște mărturiile Tale.

126. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.

127. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul și topazul.

128. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m‑am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât.

129. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le‑a cercetat pe ele sufletul meu.

130. Arătarea cuvintelor Tale luminează și înțelepțește pe prunci.

131. Gura mea am deschis și am aflat, că de poruncile Tale am dorit.

_Slavă…

132. Caută spre mine și mă miluiește, după judecata Ta, față de cei ce iubesc numele Tău.

133. Pașii mei îndreptează‑i după cuvântul Tău și să nu mă stăpânească nicio fărădelege.

134. Izbăvește‑mă de clevetirea oamenilor și voi păzi poruncile Tale.

135. Fața Ta arat‑o robului Tău și mă învață poruncile Tale.

136. Izvoare de apă s‑au pogorât din ochii mei, pentru că n‑am păzit legea Ta.

137. Drept ești, Doamne, și drepte sunt judecățile Tale.

138. Poruncit‑ai cu dreptate mărturiile Tale și cu tot adevărul.

139. Topitu‑m‑a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmașii mei.

140. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte și robul Tău l‑a iubit pe el.

141. Tânăr sunt eu și defăimat, dar îndreptările Tale nu le‑am uitat.

142. Dreptatea Ta este dreptate în veac și legea Ta adevărul.

143. Necazuri și nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea.

144. Drepte sunt mărturiile Tale în veac; înțelepțește‑mă și voi fi viu.

145. Strigat‑am cu toată inima mea: Auzi‑mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta.

146. Strigat‑am către Tine, mântuiește‑mă, și voi păzi mărturiile Tale.

147. Din zori m‑am sculat și am strigat: Întru cuvintele Tale am nădăjduit.

148. Deschis‑am ochii mei dis‑de‑dimineață, ca să cuget la cuvintele Tale.

149. Glasul meu auzi‑l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază.

150. Apropiatu‑s‑au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s‑au îndepărtat.

151. Aproape ești Tu, Doamne, și toate poruncile Tale sunt adevărul.

152. Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le‑ai întemeiat pe ele.

153. Vezi smerenia mea și mă scoate, că legea Ta n‑am uitat.

154. Judecă pricina mea și mă izbăvește; după cuvântul Tău, fă‑mă viu.

155. Departe de păcătoși este mântuirea, că îndreptările Tale n‑au căutat.

156. Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază.

157. Mulți sunt cei ce mă prigonesc și mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m‑am abătut.

158. Văzut‑am pe cei nepricepuți și mă sfârșeam, că n‑au păzit cuvintele Tale.

159. Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază.

160. Începutul cuvintelor Tale este adevărul și veșnice toate judecățile dreptății Tale.

161. Căpeteniile m‑au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s‑a înfricoșat inima mea.

162. Bucura‑mă‑voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare.

163. Nedreptatea am urât și am disprețuit, iar legea Ta am iubit.

164. De șapte ori pe zi Te‑am lăudat pentru judecățile dreptății Tale.

165. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta și nu se smintesc.

166. Așteptat‑am mântuirea Ta, Doamne, și poruncile Tale am iubit.

167. Păzit‑a sufletul meu mărturiile Tale și le‑a iubit foarte.

168. Păzit‑am poruncile Tale și mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.

169. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înțelepțește.

170. Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăvește.

171. Să răspândească buzele mele laudă, că m‑ai învățat îndreptările Tale.

172. Rosti‑va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte.

173. Mâna Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales.

174. Dorit‑am mântuirea Ta, Doamne, și legea Ta cugetarea mea este.

175. Viu va fi sufletul meu și Te va lăuda și judecățile Tale îmi vor ajuta mie.

176. Rătăcit‑am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le‑am uitat.

Slavă…

DUPĂ A ȘAPTESPREZECEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Apoi troparele, glasul al 2‑lea:

Greșit‑am Ție, Mântuitorule, ca și fiul cel pierdut! Dar primește‑mă, Părinte, pe mine, cel ce mă pocăiesc, și mă miluiește, Dumnezeule!

Slavă…

Cu glasul vameșului strig Ție, Mântuitorule: milostiv fii mie, ca și aceluia, și mă miluiește, Dumnezeule!

Și acum…

Născătoare de Dumnezeu, să nu mă treci cu vederea pe mine, cel ce am trebuință de ajutorul tău, că spre tine a nădăjduit sufletul meu, miluiește‑mă!

Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:

Stăpâne, Doamne, Atotputernice și Făcătorule a toate, Părintele îndurărilor și Dumnezeul milei, Cel ce ai zidit pe om din pământ și l‑ai arătat după chipul și asemănarea Ta, ca și prin el să se slăvească pe pământ marea cuviință a numelui Tău, și care, fiind căzut prin călcarea poruncii Tale, l‑ai zidit iarăși a doua oară, spre mai bine, prin Hristosul Tău, și l‑ai suit la ceruri, Îți mulțumesc, că ai înmulțit spre mine slava Ta și nu m‑ai dat vrăjmașilor mei, care caută să mă tragă cu totul în jos, în prăpastia iadului, nici nu m‑ai lăsat să pier întru fărădelegile mele. Deci acum, mult‑Milostive și Iubitorule de bine, Doamne, Cel ce nu voiești moartea păcătosului, ci aștepți întoarcerea lui, ca să‑l primești, Cel ce ridici pe oamenii cei căzuți și tămăduiești pe cei zdrobiți, întoarce‑mă și pe mine la pocăință și, căzut fiind, mă ridică și, zdrobit fiind, mă vindecă. Adu‑Ți aminte de îndurările Tale și de bunătatea Ta cea veșnică și nemărginită și uită fărădelegile mele cele nenumărate pe care le‑am săvârșit cu cuvântul și cu fapta și cu gândul; dezleagă împietrirea inimii mele și‑mi dă lacrimi de umilință pentru curățirea întinăciunii cugetului meu! Ascultă, Doamne! Ia aminte, Iubitorule de oameni! Milostivește‑Te, Îndurate, și izbăvește ticălosul meu suflet de tirania patimilor ce domnesc în mine! Să nu mă mai bântuiască păcatul și diavolul cel vrăjmaș să nu mă mai vatăme, nici să mă mai ducă la voile lui, ci răpește‑mă cu mâna Ta cea tare de sub stăpânirea lui și împărățește Tu întru mine, Bunule și Iubitorule de oameni, Doamne. Să fiu cu totul al Tău, binevoind să viețuiesc de acum după voia Ta! Prin negrăita Ta bunătate dă‑mi curățire inimii, pază gurii, îndreptare faptelor, cuget smerit, pace gândurilor, liniște puterilor mele sufletești, bucurie duhovnicească, dragoste curată, îndelungă‑răbdare, bunătate, blândețe, credință nefățarnică și înfrânare prea cuprinzătoare, și mă umple de roadele tuturor bunătăților, cu darul Preasfântului Tău Duh. Să nu mă iei la jumătatea zilelor mele, nici să‑mi răpești sufletul neîndreptat și nepregătit; ci fă‑mă desăvârșit cu desăvârșirea Ta și așa mă scoate din viața aceasta, ca trecând, cu darul Tău, fără de opreală începătoriile și stăpâniile întunericului, să văd și eu frumusețea cea negrăită a slavei Tale celei neapropiate, împreună cu toți sfinții Tăi, întru care s‑a preaslăvit și s‑a cinstit, întru tot cinstitul și de mare cuviință numele Tău, în veci. Amin.