Psaltirea lui David - Catisma a șasea

PSALMUL 37

Al lui David

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți.

2. Că săgețile Tale s‑au înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna Ta.

3. Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele.

4. Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat‑au peste mine.

5. Împuțitu‑s‑au și au putrezit rănile mele, de la fața nebuniei mele.

6. Chinuitu‑m‑am și m‑am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu‑mă umblam.

7. Că șalele mele s‑au umplut de ocări și nu este vindecare în trupul meu.

8. Necăjitu‑m‑am și m‑am smerit foarte; răcnit‑am din suspinarea inimii mele.

9. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la Tine nu s‑a ascuns.

10. Inima mea s‑a tulburat, părăsitu‑m‑a tăria mea și lumina ochilor mei și aceasta nu este cu mine.

11. Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s‑au apropiat și au șezut; și cei de aproape ai mei departe au stat.

12. Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau cele rele mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua cugetau.

13. Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu‑și deschide gura sa.

14. Și m‑am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări.

15. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,

16. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmașii mei; și când s‑au clătinat picioarele mele, împotriva mea s‑au semețit.

17. Că eu spre bătăi gata sunt și durerea mea înaintea mea este pururea.

18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji pentru păcatul meu;

19. Iar vrăjmașii mei trăiesc și s‑au întărit mai mult decât mine și s‑au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept.

20. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea.

21. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;

22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

PSALMUL 38

Al lui David

1. Zis‑am: «Păzi‑voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;

2. Pus‑am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea».

3. Amuțit‑am și m‑am smerit și nici de bine n‑am grăit și durerea mea s‑a înnoit.

4. Înfierbântatu‑s‑a inima mea înăuntrul meu și în cugetul meu se va aprinde foc.

5. Grăit‑am cu limba mea: «Fă‑mi cunoscut, Doamne, sfârșitul meu,

6. Și numărul zilelor mele care este, ca să știu ce‑mi lipsește».

7. Iată, cu palma ai măsurat zilele mele și statul meu ca nimic înaintea Ta.

8. Dar toate sunt deșertăciuni; tot omul ce viază.

9. Deși ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură.

10. Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele.

11. Și acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Și statul meu de la Tine este.

12. De toate fărădelegile mele izbăvește‑mă; ocară celui fără de minte nu mă da.

13. Amuțit‑am și n‑am deschis gura mea, că Tu ești Cel ce m‑ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.

14. De tăria mâinii Tale, eu m‑am sfârșit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om

15. Și ai subțiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deșert se tulbură tot pământeanul.

16. Auzi rugăciunea mea, Doamne, și cererea mea ascult‑o; lacrimile mele să nu le treci,

17. Căci străin sunt eu la Tine și străin ca toți părinții mei.

18. Lasă‑mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce și de a nu mai fi.

PSALMUL 39

Al lui David

1. Așteptând am așteptat pe Domnul și S‑a plecat spre mine.

2. A auzit rugăciunea mea. M‑a scos din groapa ticăloșiei și din tina noroiului

3. Și a pus pe piatră picioarele mele și a îndreptat pașii mei.

4. Și a pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru;

5. Vedea‑vor mulți și se vor teme și vor nădăjdui în Domnul.

6. Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului și n‑a privit la deșertăciuni și la nebunii mincinoase.

7. Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, și nu este cine să se asemene gândurilor Tale;

8. Vestit‑am și am grăit: înmulțitu‑s‑au peste număr.

9. Jertfă și prinos n‑ai voit, dar trup mi‑ai întocmit;

10. Ardere de tot și jertfă pentru păcat n‑ai cerut. Atunci am zis: «Iată vin!

11. În capul cărții este scris despre mine. Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit și legea Ta înlăuntrul inimii mele».

12. Bine am vestit dreptate în adunare mare; iată, buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut.

13. Dreptatea Ta n‑am ascuns‑o în inima mea, adevărul Tău și mântuirea Ta am spus.

14. N‑am ascuns mila Ta și adevărul Tău în adunare mare.

15. Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta și adevărul Tău pururea să mă sprijinească.

16. Că m‑au împresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu‑m‑au fărădelegile mele și n‑am putut să văd;

17. Înmulțitu‑s‑au mai mult decât perii capului meu și inima mea m‑a părăsit.

18. Binevoiește, Doamne, ca să mă izbăvești; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte.

19. Să fie rușinați și înfruntați deodată cei ce caută să ia sufletul meu.

20. Să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce‑mi voiesc mie rele;

21. Să fie rușinați îndată cei ce‑mi zic mie: «Bine, bine».

22. Să se bucure și să se veselească de Tine toți cei ce Te caută pe Tine, Doamne, și să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: «Slăvit să fie Domnul!».

23. Iar eu sărac sunt și sărman; Domnul se va îngriji de mine.

24. Ajutorul meu și apărătorul meu ești Tu; Dumnezeul meu, nu zăbovi.

Slavă…

PSALMUL 40

Al lui David

1. Fericit cel care caută la sărac și la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul.

2. Domnul să‑l păzească pe el și să‑l vieze și să‑l fericească pe pământ și să nu‑l dea în mâinile vrăjmașilor lui.

3. Domnul să‑l ajute pe el pe patul durerii lui; în așternutul bolii lui să‑l întărească pe el.

4. Eu am zis: «Doamne, miluiește‑mă; vindecă sufletul meu, că am greșit Ție».

5. Vrăjmașii mei m‑au grăit de rău zicând: «Când va muri și va pieri numele lui?».

6. Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna fărădelege sieși, ieșea afară și grăia.

7. Împreună împotriva mea șopteau toți vrăjmașii mei; împotriva mea gândeau de mine rele.

8. Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând: «Nu zace, oare? Nu se va mai scula!».

9. Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul.

10. Iar Tu, Doamne, miluiește‑mă și mă scoală și voi răsplăti lor.

11. Întru aceasta am cunoscut că m‑ai voit, că nu se va bucura vrăjmașul meu de mine.

12. Iar pe mine pentru nerăutatea mea m‑ai sprijinit și m‑ai întărit înaintea Ta, în veac.

13. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel din veac și până în veac. Amin. Amin.

PSALMUL 41

Al fiilor lui Core

1. În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.

2. Însetat‑a sufletul meu de Dumnezeul Cel viu; când voi veni și mă voi arăta feței lui Dumnezeu?

3. Făcutu‑mi‑s‑au lacrimile mele pâine ziua și noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: «Unde este Dumnezeul tău?».

4. De acestea mi‑am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulțime mare spre casa lui Dumnezeu,

5. În glas de bucurie și de laudă și în sunet de sărbătoare.

6. Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?

7. Nădăjduiește în Dumnezeu, că‑L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.

8. În mine sufletul meu s‑a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului și al Ermonului, din muntele cel mic.

9. Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale.

10. Toate talazurile și valurile Tale peste mine au trecut.

11. Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine.

12. Rugăciunea Dumnezeului vieții mele, spune‑voi lui Dumnezeu: «Sprijinitorul meu ești Tu, pentru ce m‑ai uitat?».

13. Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjește vrăjmașul meu?

14. Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei.

15. Când îmi ziceau mie în toate zilele: «Unde este Dumnezeul tău?».

16. Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?

17. Nădăjduiește în Dumnezeu, că‑L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.

PSALMUL 42

Al fiilor lui Core. La Evrei fără titlu

1. Judecă‑mă, Dumnezeule, și apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept și viclean, și izbăvește‑mă.

2. Că Tu ești, Dumnezeule, întărirea mea; pentru ce m‑ai lepădat? Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjește vrăjmașul meu?

3. Trimite lumina Ta și adevărul Tău; acestea m‑au povățuit și m‑au condus la muntele cel sfânt al Tău și la locașurile Tale.

4. Și voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel ce veselește tinerețile mele;

5. Lăuda‑Te‑voi în alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu.

6. Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi?

7. Nădăjduiește în Dumnezeu, că‑L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu.

Slavă…

PSALMUL 43

Al fiilor lui Core

1. Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinții noștri ne‑au spus nouă

2. Lucrul pe care l‑ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult.

3. Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinți i‑ai sădit; bătut‑ai popoare, iar pe ei i‑ai înmulțit.

4. Că nu cu sabia lor au moștenit pământul și brațul lor nu i‑a izbăvit pe ei,

5. Ci dreapta Ta și brațul Tău și luminarea feței Tale, că bine ai voit întru ei.

6. Tu ești Însuți Împăratul meu și Dumnezeul meu, Cel ce poruncești mântuirea lui Iacov;

7. Cu Tine pe vrăjmașii noștri îi vom lovi și cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.

8. Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui și sabia mea nu mă va mântui.

9. Că ne‑ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi și pe cei ce ne urăsc pe noi i‑ai rușinat.

10. Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua și numele Tău îl vom lăuda în veac.

11. Iar acum ne‑ai lepădat și ne‑ai rușinat pe noi și nu vei ieși cu oștirile noastre;

12. Întorsu‑ne‑ai pe noi înapoi de la dușmanii noștri și cei ce ne urăsc pe noi ne‑au jefuit.

13. Datu‑ne‑ai pe noi ca oi de mâncare și întru neamuri ne‑ai risipit;

14. Vândut‑ai pe poporul Tău fără de preț și nu l‑ai prețuit când l‑ai vândut.

15. Pusu‑ne‑ai pe noi ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru;

16. Pusu‑ne‑ai pe noi pildă către neamuri, clătinare de cap între popoare.

17. Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este și rușinarea obrazului meu m‑a acoperit,

18. De către glasul celui ce ocărăște și clevetește, de către fața vrăjmașului și prigonitorului.

19. Acestea toate au venit peste noi și nu Te‑am uitat și n‑am călcat legământul Tău

20. Și nu s‑a dat înapoi inima noastră; iar pașii noștri nu s‑au abătut de la calea Ta,

21. Că ne‑ai smerit pe noi în loc de durere și ne‑a acoperit pe noi umbra morții.

22. De am fi uitat numele Dumnezeului nostru și am fi întins mâinile noastre spre dumnezeu străin,

23. Oare, Dumnezeu n‑ar fi cercetat acestea? Că El știe ascunzișurile inimii.

24. Că pentru Tine suntem uciși toată ziua, socotiți am fost ca niște oi de junghiere.

25. Deșteaptă‑Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală‑Te, și nu ne lepăda până în sfârșit.

26. Pentru ce întorci fața Ta? Uiți de sărăcia noastră și de necazul nostru?

27. Că s‑a plecat în țărână sufletul nostru, lipitu‑s‑a de pământ pântecele nostru.

28. Scoală‑Te, Doamne, ajută‑ne nouă și ne izbăvește pe noi, pentru numele Tău.

PSALMUL 44

Al fiilor lui Core

1. Cuvânt bun răspuns‑a inima mea; grăi‑voi cântarea mea Împăratului.

2. Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit.

3. Împodobit ești cu frumusețea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu‑s‑a har pe buzele tale. Pentru aceasta te‑a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac.

4. Încinge‑te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,

5. Cu frumusețea ta și cu strălucirea ta. Încordează‑ți arcul, propășește și împărățește,

6. Pentru adevăr, blândețe și dreptate, și te va povățui minunat dreapta ta.

7. Săgețile tale ascuțite sunt puternice în inima dușmanilor împăratului; popoarele sub tine vor cădea.

8. Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăției Tale.

9. Iubit‑ai dreptatea și ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te‑a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtașii Tăi.

10. Smirna și aloea îmbălsămează veșmintele Tale; din palate de fildeș cântări de alăută Te veselesc; fiice de împărați întru cinstea Ta;

11. Stătut‑a împărăteasa de‑a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată.

12. Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău,

13. Că a poftit Împăratul frumusețea ta, că El este Domnul tău.

14. Și se vor închina Lui fiicele Tirului cu daruri, feței Tale se vor ruga mai‑marii poporului.

15. Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu țesături de aur și prea înfrumusețată.

16. Aduce‑se‑vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ție.

17. Aduce‑se‑vor întru veselie și bucurie.

18. Aduce‑se‑vor în palatul Împăratului.

19. În locul părinților tăi s‑au născut ție fii; pune‑i‑vei pe ei căpetenii peste tot pământul.

20. Pomeni‑vor numele tău în tot neamul;

21. Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac și în veacul veacului.

PSALMUL 45

Al fiilor lui Core

1. Dumnezeu este scăparea și puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.

2. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul și se vor muta munții în inima mărilor.

3. Venit‑au și s‑au tulburat apele lor, cutremuratu‑s‑au munții de tăria Lui.

4. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfințit locașul Lui.

5. Dumnezeu este în mijlocul cetății, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis‑de‑dimineață.

6. Tulburatu‑s‑au neamurile, plecatu‑s‑au împărățiile, dat‑a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu‑s‑a pământul.

7. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov.

8. Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le‑a pus Domnul pe pământ.

9. Pune‑va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma și va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.

10. Opriți‑vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu, înălța‑Mă‑voi pe pământ.

11. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov.

Slavă…

DUPĂ A ȘASEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Apoi troparele, glasul al 3‑lea:

Cântare Îți aduc Ție, Doamne, și greșelile mele toate le mărturisesc înaintea Ta. Și Tu, întorcându‑Te, miluiește‑mă!

Slavă…

Mântuiește‑mă, Dumnezeul meu, cum ai mântuit oarecând pe vameșul și lacrimile păcătoasei nu le‑ai trecut cu vederea, primește și suspinele mele, Mântuitorul meu, și mă mântuiește!

Și acum…

Cu rugăciune mă apropii acum sub acoperământul tău, Preanevinovată! Scoate‑mă, Născătoare de Dumnezeu, din tulburarea patimilor mele, ca ceea ce ai născut pe Pricinuitorul nepătimirii!

Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:

Mulțumim Ție, Doamne Dumnezeul nostru, pentru toate facerile Tale de bine, pe care ni le‑ai arătat nouă, nevrednicilor, din vârsta cea dintâi, până întru aceasta de acum, pentru care le știm și pentru care nu le știm, pentru cele arătate și pentru cele nearătate, ce ni s‑au făcut nouă, cu lucrul și cu cuvântul. Cel ce ne‑ai iubit până întru atât, încât și pe Însuși Fiul Tău, Cel Unul Născut, L‑ai dat pentru noi, învrednicește‑ne ca și noi să ne facem vrednici de dragostea Ta! Dă‑ne înțelepciune prin cuvântul Tău și prin frica Ta insuflă‑ne tărie, cu puterea cea de la Tine! Și orice am greșit, cu voie sau fără de voie, iartă‑ne și nu ni le socoti! Păzește sufletul nostru sfânt și‑l pune înaintea divanului Tău, având știință curată și sfârșit vrednic de iubirea de oameni a Ta. Adu‑Ți aminte, Doamne, de toți cei ce cheamă întru adevăr numele Tău, de toți cei ce ne voiesc binele și de toți cei ce ne voiesc răul, că toți suntem oameni și deșertăciune este tot omul. Și ne mai rugăm Ție, Doamne, dăruiește‑ne marea milă a milostivirii Tale.