Psaltirea lui David - Catisma a paisprezecea

PSALMUL 101

Al lui David

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, și strigarea mea la Tine să ajungă!

2. Să nu întorci fața Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!

3. În orice zi Te voi chema, degrabă auzi‑mă!

4. Că s‑au stins ca fumul zilele mele și oasele mele ca uscăciunea s‑au făcut.

5. Rănită este inima mea și s‑a uscat ca iarba; că am uitat să‑mi mănânc pâinea mea.

6. De glasul suspinului meu, osul meu s‑a lipit de carnea mea.

7. Asemănatu‑m‑am cu pelicanul din pustiu; ajuns‑am ca bufnița din dărâmături.

8. Privegheat‑am și am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiș.

9. Toată ziua m‑au ocărât vrăjmașii mei și cei ce mă lăudau împotriva mea se jurau.

10. Că cenușă am mâncat, în loc de pâine, și băutura mea cu plângere am amestecat‑o,

11. Din pricina urgiei Tale și a mâniei Tale; că, ridicându‑mă eu, m‑ai surpat.

12. Zilele mele ca umbra s‑au plecat și eu ca iarba m‑am uscat.

13. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi și pomenirea Ta din neam în neam.

14. Sculându‑Te, vei milui Sionul, că vremea este să‑l miluiești pe el, că a venit vremea.

15. Că au iubit robii Tăi pietrele lui și de țărâna lui le va fi milă.

16. Și se vor teme neamurile de numele Domnului și toți împărații pământului de slava Ta.

17. Că va zidi Domnul Sionul și se va arăta slava Sa.

18. Căutat‑a spre rugăciunea celor smeriți și n‑a disprețuit cererea lor.

19. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină și poporul ce se zidește va lăuda pe Domnul;

20. Că a privit din înălțimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit,

21. Ca să audă suspinul celor ferecați, să dezlege pe fiii celor omorâți,

22. Să vestească în Sion numele Domnului și lauda Lui în Ierusalim,

23. Când se vor aduna popoarele împreună și împărățiile ca să slujească Domnului.

24. Zis‑am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vestește‑mi puținătatea zilelor mele.

25. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.

26. Dintru început Tu, Doamne, pământul l‑ai întemeiat și lucrul mâinilor Tale sunt cerurile.

27. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne și toți ca o haină se vor învechi și ca un veșmânt îi vei schimba și se vor schimba.

28. Dar Tu același ești și anii Tăi nu se vor împuțina.

29. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor și seminția lor în veac va propăși.

PSALMUL 102

Al lui David

1. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.

2. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita toate răsplătirile Lui.

3. Pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;

4. Pe Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta; pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări;

5. Pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta; înnoi-se‑vor ca ale vulturului tinerețile tale.

6. Cel ce face milostenie, Domnul, și judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.

7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.

8. Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung‑răbdător și mult‑milostiv.

9. Nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia.

10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,

11. Ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.

12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat‑a de la noi fărădelegile noastre.

13. În ce chip miluiește tatăl pe fii, așa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El.

14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu‑Și‑a aminte că țărână suntem.

15. Omul, ca iarba, zilele lui, ca floarea câmpului; așa va înflori.

16. Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său.

17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,

18. Și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui

19. Și‑și aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său și împărăția Lui peste tot stăpânește.

20. Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui.

21. Binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceți voia Lui.

22. Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Slavă…

PSALMUL 103

Al lui David

1. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu‑Te‑ai foarte!

2. Întru strălucire și în mare podoabă Te‑ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină;

3. Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;

4. Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;

5. Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc;

6. Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui și nu se va clătina în veacul veacului.

7. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munți vor sta ape.

8. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa.

9. Se suie munți și se coboară văi, în locul în care le‑ai întemeiat pe ele.

10. Hotar ai pus, pe care nu‑l vor trece și nici nu se vor întoarce să acopere pământul.

11. Cel ce trimiți izvoare în văi, prin mijlocul munților vor trece ape;

12. Adăpa‑se‑vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea își vor potoli.

13 Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.

14. Cel ce adăpi munții din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.

15. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor și verdeață spre slujba oamenilor;

16. Ca să scoată pâine din pământ și vinul veselește inima omului;

17. Ca să veselească fața cu untdelemn și pâinea inima omului o întărește.

18. Sătura‑se‑vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i‑ai sădit; acolo păsările își vor face cuib.

19. Locașul cocostârcului în chiparoși. Munții cei înalți adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor.

20. Făcut‑ai luna spre vremi, soarele și‑a cunoscut apusul său.

21. Pus‑ai întuneric și s‑a făcut noapte, când vor ieși toate fiarele pădurii;

22. Puii leilor mugesc ca să apuce și să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.

23. Răsărit‑a soarele și s‑au adunat și în culcușurile lor se vor culca.

24. Ieși‑va omul la lucrul său și la lucrarea sa până seara.

25. Cât s‑au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le‑ai făcut! Umplutu‑s‑a pământul de zidirea Ta.

26. Marea aceasta este mare și largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăți mici și mari.

27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l‑ai zidit, ca să se joace în ea.

28. Toate către Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.

29. Dându‑le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți;

30. Dar întorcându‑Ți Tu fața Ta, se vor tulbura; lua‑vei duhul lor și se vor sfârși și în țărână se vor întoarce.

31. Trimite‑vei duhul Tău și se vor zidi și vei înnoi fața pământului.

32. Fie slava Domnului în veac! Veseli‑Se‑va Domnul de lucrurile Sale.

33. Cel ce caută spre pământ și‑l face pe el de se cutremură; Cel ce Se atinge de munți și fumegă.

34. Cânta‑voi Domnului în viața mea, cânta‑voi Dumnezeului meu cât voi fi.

35. Plăcute să‑I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.

36. Piară păcătoșii de pe pământ și cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Slavă…

PSALMUL 104

Aliluia

1. Lăudați pe Domnul și chemați numele Lui; vestiți între neamuri lucrurile Lui.

2. Cântați‑I și‑L lăudați pe El; spuneți toate minunile Lui.

3. Lăudați‑vă cu numele cel sfânt al Lui; veselească‑se inima celor ce caută pe Domnul.

4. Căutați pe Domnul și vă întăriți; căutați fața Lui, pururea.

5. Aduceți‑vă aminte de minunile Lui, pe care le‑a făcut; de minunile Lui și de judecățile gurii Lui.

6. Seminția lui Avraam, robii Lui, fiii lui Iacov, aleșii Lui.

7. Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, în tot pământul judecățile Lui.

8. Adusu‑Și‑a aminte în veac de legământul Lui, de cuvântul pe care L‑a poruncit într‑o mie de neamuri,

9. Pe care l‑a încheiat cu Avraam și de jurământul Său lui Isaac.

10. Și l‑a pus pe el lui Iacov, spre poruncă, și lui Israel legătură veșnică,

11. Zicând: «Ție îți voi da pământul Canaan, partea moștenirii tale».

12. Atunci când erau ei puțini la număr și străini în pământul lor

13. Și au trecut de la un neam la altul, de la o împărăție la un alt popor,

14. N‑a lăsat om să le facă strâmbătate și a certat pentru ei pe împărați, zicându‑le:

15. «Nu vă atingeți de unșii Mei și nu vicleniți împotriva profeților Mei».

16. Și a chemat foamete pe pământ și a sfărâmat paiul de grâu.

17. Trimis‑a înaintea lor om; rob a fost rânduit Iosif.

18. Smeritu‑l‑au, punând în obezi picioarele lui; prin fier a trecut sufletul lui, până ce a venit cuvântul Lui.

19. Cuvântul Domnului l‑a aprins pe el; trimis‑a împăratul și l‑a slobozit, căpetenia poporului și l‑a liberat pe el.

20. Pusu‑l‑a pe el domn casei lui și căpetenie peste toată avuția lui,

21. Ca să învețe pe căpeteniile lui, ca pe sine însuși și pe bătrânii lui să‑i înțelepțească.

22. Și a intrat Israel în Egipt și Iacov a locuit ca străin, în pământul lui Ham.

23. Și a înmulțit pe poporul lui foarte și l‑a întărit pe el mai mult decât pe vrăjmașii lui.

24. Întors‑a inima lor ca să urască pe poporul Său, ca să viclenească împotriva robilor Săi.

25. Trimis‑a pe Moise, robul Său, pe Aaron, pe care l‑a ales.

26. Pus‑a întru ei cuvintele semnelor și minunilor Lui în pământul lui Ham.

27. Trimis‑a întuneric și i‑a întunecat, căci au amărât cuvintele Lui;

28. Prefăcut‑a apele lor în sânge și a omorât peștii lor;

29. Scos‑a pământul lor broaște în cămările împăraților lor.

30. Zis‑a și a venit muscă câinească și mulțime de muște în toate hotarele lor.

31. Pus‑a în ploile lor grindină, foc arzător în pământul lor;

32. Și a bătut viile lor și smochinii lor și a sfărâmat pomii hotarelor lor.

33. Zis‑a și a venit lăcustă și omidă fără număr.

34. Și a mâncat toată iarba în pământul lor și a mâncat rodul pământului lor.

35. Și a bătut pe toți întâi‑născuții din pământul lor, pârga întregii lor osteneli.

36. Și i‑a scos pe ei cu arginți și cu aur și nu era în semințiile lor bolnav.

37. Veselitu‑s‑a Egiptul la ieșirea lor, că frica de ei îi cuprinsese.

38. Întins‑a nor spre acoperirea lor și foc, ca să le lumineze noaptea.

39. Cerut‑a și au venit prepelițe și cu pâine cerească i‑a săturat pe ei.

40. Despicat‑a piatră și au curs ape și au curs râuri în pământ fără de apă.

41. Că și‑a adus aminte de cuvântul cel sfânt al Lui, spus lui Avraam, robul Lui.

42. Și a scos pe poporul Său, întru bucurie și pe cei aleși ai Săi, întru veselie.

43. Și le‑a dat lor țările neamurilor și ostenelile popoarelor au moștenit,

44. Ca să păzească dreptățile Lui și legea Lui s‑o țină.

Slavă…

DUPĂ A PAISPREZECEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Apoi troparele, glasul al 8‑lea:

Ca păcătoasa cad înaintea Ta, ca să dobândesc iertare și, în loc de mir, Îți aduc lacrimi din inimă, ca să mă miluiești ca pe aceea, Mântuitorule, și să‑mi dai iertare păcatelor, căci și eu, ca și dânsa, strig către Tine: izbăvește‑mă de întinăciunea faptelor mele.

Slavă…

De ce nu‑ți aduci aminte de moarte, suflete al meu? De ce nu te întorci de acum la îndreptare, mai înainte, până ce nu sună trâmbița de judecată? Căci atunci nu va mai fi vreme de pocăință. Adu‑ți aminte de vameșul și de femeia cea păcătoasă, care strigau: greșit‑am, Doamne! Miluiește‑mă!

Și acum…

Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară, ceea ce cu adevărat ai întrecut cu nașterea ta și puterile cerești, neîncetat te mărim pe tine, cei ce prin tine ne îmbogățim în Dumnezeu.

Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:

Îți mulțumim, Doamne, Dumnezeul mântuirii noastre, căci toate le faci pentru binele vieții noastre. Că ne‑ai odihnit în partea de noapte ce a trecut și ne‑ai pus la închinarea cinstitului și slăvitului Tău nume. Pentru aceasta ne rugăm, Doamne, dă‑ne dar și putere să ne învrednicim a‑Ți cânta Ție cu înțelegere, a ne ruga de‑a pururea și totdeauna a căuta la Tine, Mântuitorule și Făcătorule de bine al sufletelor noastre, lucrând cu frică și cu cutremur la mântuirea noastră. Ascultă‑ne, dar, Îndurate și ne miluiește pe noi! Zdrobește sub picioarele noastre pe vrăjmașii noștri nevăzuți și războinici! Primește mulțumirile noastre cele după putere! Dă‑ne dar și putere să ne deschidem gurile noastre și ne învață îndreptările Tale, că nu știm ce să cerem, nici să ne rugăm cum se cuvine, de nu ne vei povățui Tu, Doamne, cu Duhul Tău cel Sfânt. Și orice am greșit până întru acest ceas, cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul, cu voie sau fără de voie, lasă, curăță și iartă, Doamne, că de Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că numai Tu singur ești sfânt, ajutător puternic și sprijinitorul vieții noastre și pe Tine Te binecuvântăm întru toți vecii. Amin.