A treia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan - Capitolul 1

Capitolul 1

Preotul, către Gaiu cel iubit, pe care îl iubesc întru adevăr:

Iubitule, mă rog să ai spor în toate și să mergi bine cu sănătatea, precum bine mergi cu sufletul.

M-am bucurat mult când au venit frații și au mărturisit despre adevărul tău, așa cum umbli tu întru adevăr.

Mai mare bucurie decât aceasta nu am, ca să aud că fiii mei umblă întru adevăr.

Iubitule, cu credință faci oricâte faci pentru frați și aceasta pentru străini,

Care, în fața Bisericii, au dat mărturie despre dragostea ta. Bine vei face să-i ajuți în călătoria lor, după cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu.

Căci pentru numele lui Hristos au plecat la drum, fără să ia nimic de la neamuri.

Noi, deci, datori suntem să sprijinim pe unii ca aceștia, ca să fim împreună-lucrători pentru adevăr.

Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, care ține să fie cel dintâi între ei, nu ne primește.

Pentru aceea, când voi veni, îi voi pomeni de faptele pe care le face, defăimându-ne cu vorbe urâte; și nemulțumit fiind cu acestea, nici el nu primește pe frați, nici pe cei care voiesc să-i primească nu-i lasă, și-i dă afară din Biserică.

Iubitule, nu urma răul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rău n-a văzut pe Dumnezeu.

Lui Dimitrie datu-i-s-a mărturie de către toți și de către însuși adevărul; mărturie îi dăm și noi și știi că mărturia noastră este adevărată.

Multe lucruri aveam să-ți scriu; totuși, nu voiesc să ți le scriu cu cerneală și condei,

Ci nădăjduiesc să te văd în curând, și atunci vom grăi gură către gură.

Pace ție! Prietenii te îmbrățișează. Îmbrățișați pe prieteni, pe fiecare după numele lui.