Cântarea Cântărilor

Capitolul 1

Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.

Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.

Răpește-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! - Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli și ne vom bucura de tine. Îți vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubește, după dreptate te iubește!

Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă, ca sălașurile lui Chedar, ca și corturile lui Solomon.

Nu vă uitați că sunt negricioasă că doar soarele m-a ars. Fiii maicii mele s-au mâniat, trimisu-m-au să le păzesc viile, dar via mea nu mi-am păzit-o!

Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ți paști tu oile? Unde poposești tu la amiază? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarășilor tăi?

Dacă nu știi unde, tu cea mai frumoasă între femei, ține atunci mereu urmele oilor, paște-ti mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor!

Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te aseamăn eu, draga mea!

Frumoși se văd obrajii tăi, așezați intre cercei și gâtul tău împodobit cu șire de mărgăritare.

Făuri-vom pentru tine lănțișoare aurite, cu picături și crestături de argint.

Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă.

Periniță de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.

Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules.

Cât de frumoasă ești tu, draga mea! Cât de frumoasă ești! Ochi de porumbiță sunt ochii tăi.

Cât de frumos ești dragul meu! Și cît de drăgălaș ești tu! Pajiștea de iarbă verde ne este al nostru pat.

Cedrii ne sunt acoperiș sălășluirii și adăpost ne sunt chiparoșii.