Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)

Capitolul 1

Toată înțelepciunea este de la Domnul și cu El este în veac.

Nisipul mărilor și picăturile ploii și zilele veacului, cine le va număra?

Înălțimea cerului și lățimea pământului, și adâncul și înțelepciunea, cine le va cerceta?

Înainte de toate s-a zidit înțelepciunea și înțelegerea minții este din veac.

Izvorul înțelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu întru cele înalte, și căile ei sunt porunci veșnice.

Rădăcina înțelepciunii, cui s-a descoperit? Și izvoarele ei, cine le cunoaște?

Unul este înțelept, înfricoșător foarte, Domnul, Cel care șade pe scaunul Său.

El a zidit-o și a văzut-o, și a numărat-o, și a revărsat-o peste toate lucrările Sale.

Ea se află la tot trupul după măsura dărniciei Lui, și a dat-o celor ce-L iubesc pe El.

Frica Domnului este mărire și laudă și veselie și cunună de bucurie.

Frica Domnului va desfăta inima și va da veselie și bucurie și lungime de zile.

Celui ce se teme de Domnul bine îi va fi; întru cele mai de pe urmă și în ziua sfârșitului său va afla har. Temerea de Domnul este dar de la Dumnezeu și îndreaptă pe om pe căile iubirii.

Iubirea de Dumnezeu este înțelepciunea slăvită și cui voiește El, aceluia o împarte după chibzuința Sa.

Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu și cu cei credincioși ea se formează o dată în sânul mamei. Între oameni ea și-a pus temelie veșnică și seminției lor se încredințează.

Deplinătatea înțelepciunii este a se teme de Domnul, și ea îi adapă din roadele sale.

Casa lor o va umple de ce poftesc ei, și cămările lor de roadele ei.

Cununa înțelepciunii este temerea de Domnul, care odrăslește pace și sănătate nevătămată; dar și una și alta sunt daruri de la Dumnezeu, Care revarsă cinste peste cei care Îl iubesc pe Dânsul.

El a văzut-o și a măsurat-o; știință și înțeleaptă înțelegere ca ploaia a revărsat și a înălțat mărirea celor ce o stăpânesc pe dânsa.

Rădăcina înțelepciunii este a se teme de Domnul, iar ramurile ei, lungime de zile.

Frica Domnului îndepărtează păcatele, și la cine petrece, de la acela abate mânia.

Mânia celui nedrept nu poate să aibă îndreptățire, că iuțimea mâniei lui cădere îi este.

Până la o vreme va suferi cel îndelung-răbdător, după aceea îi va răsări veselie.

Până la o vreme își va ascunde cuvintele sale, dar buzele celor credincioși vor grăi cumințenia lui.

În vistieriile înțelepciunii sunt pildele științei; celui păcătos îi este urâtă temerea de Dumnezeu.

Poftești înțelepciune? ține poruncile și Domnul îți va da-o ție.

Că înțelepciunea și învățătura stau în temerea de Domnul, și plăcute sunt Lui credința și blândețea.

Nu fi neîncrezător în temerea de Domnul și să nu te apropii de El cu inimă îndoită.

Nu te fățărnici înaintea oamenilor, și buzelor tale ia aminte.

Nu te înălța, ca să nu cazi și să aduci necinste sufletului tău.

Căci va descoperi Domnul cele ascunse ale tale și în mijlocul adunării te va înjosi,

Pentru că nu te-ai apropiat cu inimă curată de frica Domnului, și inima ta este plină de vicleșug.