Cartea a doua a Regilor

Capitolul 1

După moartea lui Saul, când David se întorcea din războiul ce-l purtase împotriva Amaleciților și după ce s-a oprit două zile în Țiclag,

Iată că a treia zi a venit un om din tabăra lui Saul. Acesta avea pe el hainele rupte și pe cap țărână și după ce a ajuns la David, a căzut la pământ și i s-a închinat.

Iar David i-a zis: "De unde vii tu?"Am fugit din tabăra lui Israel", răspunse acela.

"Spune-mi, a zis David, ce s-a întâmplat?"Poporul, a zis omul, a fugit din luptă și mulțime din popor a căzut și a murit, și a murit și Saul și fiul său Ionatan".

"Cum știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?" a întrebat David pe tânărul care-i adusese vestea.

"Din întâmplare, m-am dus pe muntele Ghelboa, a zis omul ce-i grăia, și iată Saul stătea sprijinit pe sulița sa, iar carele și călăreții îl ajungeau.

Atunci el s-a întors și, văzându-mă pe mine, m-a strigat și eu am răspuns: "Iată-mă!"

și el mi-a zis: "Cine ești tu?" și eu i-am răspuns: "Sunt un amalecit!"

Atunci el mi-a zis: "Apropie-te de mine și mă ucide, că durerea morții m-a cuprins și sufletul meu este încă tot în mine!"

Și eu m-am apropiat și l-am ucis, căci știam că n-are să mai trăiască după căderea sa. Apoi am luat cununa regească de pe capul lui, brățara ce era la mâna lui și le-am adus aici la stăpânul meu".

Atunci a apucat David hainele sale și le-a rupt; asemenea și oamenii cei ce erau cu el și-au rupt hainele lor,

Și au plâns și s-au tânguit și au postit până seara după Saul și după fiul său Ionatan, după poporul Domnului și după casa lui Israel, care căzuseră de sabie.

Apoi David a zis către omul care-i spusese acestea: "De unde ești tu?"Eu, a zis acela, sunt fiul unui străin amalecit".

Și David a zis: "Cum nu te-ai temut tu să-li ridici mâna, ca să ucizi pe unsul Domnului?"

Apoi chemând David pe unul din slujitori, i-a zis: "Vino de-l ucide!" și l-a ucis.

Iar David a zis către el: "Sângele tău să fie pe capul tău, căci buzele tale au mărturisit împotriva ta, când ai zis: Eu am ucis pe unsul Domnului".

Și a plâns David pe Saul și pe Ionatan, fiul lui, prin această cântare de jale,

Pe care a poruncit să o învețe fiii lui Iuda, după cum este scrisă în cartea dreptului, unde se zice:

"Podoaba ta, Israele, a fost doborâtă pe înălțimile tale! Cum au căzut vitejii!

Nu vestiți în Gat și nu dați de știre pe ulițele Ascalonului, ca să nu se bucure fiicele Filistenilor, ca să nu prăznuiască fiicele celor netăiați împrejur!

Munților Ghelboa, să nu mai cadă pe voi nici rouă, nici ploaie; și să nu mai fie pe voi țarini roditoare, căci acolo a fost doborât scutul celor războinici, scutul lui Saul, ca și cum n-ar fi fost uns cu untdelemn sfințit.

Arcul lui Ionatan nu se întorcea fără sânge de răniți, fără grăsimea celor puternici, nici sabia lui Saul nu se învârtea zadarnic!

Saul și Ionatan, cei iubiți și uniți în viața lor, nici la moarte nu s-au despărțit. Fost-au mai iuți decât vulturii și mai puternici decât leii!

Fiicele lui Israel, plângeți pe Saul, cel ce v-a îmbrăcat în purpură cu podoabe și v-a pus pe haine podoabe de aur!

Cum au căzut vitejii în toiul luptei! Ucis a fost Ionatan pe înălțimile tale, Israele!

Frate Ionatane, întristat sunt după tine, căci tu mi-ai fost foarte scump și iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiască!

Cum au căzut cei viteji! Pierit-a arma de război!"