Sfânta Evanghelie după Luca - Capitolul 1

Capitolul 1

Deoarece mulți s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi,

Așa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început și au fost slujitori ai Cuvântului,

Am găsit și eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ți le scriu pe rând,

Ca să te încredințezi despre temenicia învățăturii pe care ai primit-o.

Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta.

Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului.

Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor.

Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale,

A ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze intrând în templul Domnului.

Iar toată mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga.

Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii.

Și văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el.

Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan.

Și bucurie și veselie vei avea și, de nașterea lui, mulți se vor bucura.

Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt.

Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.

Și va merge înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit.

Și a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea înaintată în zilele ei.

Și îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea.

Și iată vei fi mut și nu vei putea să vorbești până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.

Și poporul aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu.

Și ieșind, nu putea să vorbească. Și ei au înțeles că a văzut vedenie în templu; și el le făcea semne și a rămas mut.

Și când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.

Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit și cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând:

Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.

Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,

Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.

Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei.

Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?

Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.

Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus.

Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.

Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit.

Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?

Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.

Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă.

Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință.

Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea.

Și în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ținutul muntos, într-o cetate a seminției lui Iuda.

Și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat pe Elisabeta.

Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei și Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,

Și cu glas mare a strigat și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău.

Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?

Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.

Și fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.

Și a zis Maria: Mărește sufletul meu pe Domnul.

Și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,

Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui.

Și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El.

Făcut-a tărie cu brațul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri și a înălțat pe cei smeriți,

Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți și pe cei bogați i-a scos afară deșerți.

A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Și aducă aminte de mila Sa,

Precum a grăit către părinții noștri, lui Avraam și seminției lui, în veac.

Și a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; și s-a înapoiat la casa sa.

Și după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.

Și au auzit vecinii și rudele ei că Domnul a mărit mila Sa față de ea și se bucurau împreună cu ea.

Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul și-l numeau Zaharia, după numele tatălui său.

Și răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.

Și au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta.

Și au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.

Și cerând o tăbliță, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Și toți s-au mirat.

Și îndată i s-a deschis gura și limba și vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.

Și frica i-a cuprins pe toți care locuiau împrejurul lor; și în tot ținutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.

Și toți care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului era cu el.

Și Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt și a proorocit, zicând:

Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său;

Și ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,

Precum a grăit prin gura sfinților Săi prooroci din veac;

Mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.

Și să facă milă cu părinții noștri, ca ei să-și aducă aminte de legământul Său cel sfânt;

De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru,

Ca, fiind izbăviți din mâna vrăjmașilor, să ne dea nouă fără frică,

Să-I slujim în sfințenie și în dreptate, înaintea feței Sale, în toate zilele vieții noastre.

Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, ca să gătești căile Lui,

Să dai poporului Său cunoștința mântuirii întru iertarea păcatelor lor,

Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus,

Ca să lumineze pe cei care șed în întuneric și în umbra morții și să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.

Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.