Epistola sobornicească a Sfantului Apostol Iacov - Capitolul 2

Capitolul 2

Frații mei, nu căutând la fața omului să aveți credința în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.

Căci, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, și va intra și un sărac, în haină murdară,

Iar voi puneți ochii pe cel care poartă haină strălucită și-i ziceți: Tu șezi bine aici, pe când săracului îi ziceți: Tu stai acolo, în picioare, sau: Șezi jos, la picioarele mele,

N-ați făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul și altul și nu v-ați făcut judecători cu socoteli viclene?

Ascultați, iubiții mei frați: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc?

Iar voi ați necinstit pe cel sărac! Oare nu bogații vă asupresc pe voi și nu ei vă târăsc la judecăți?

Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care ați fost chemați?

Dacă, într-adevăr, împliniți legea împărătească, potrivit Scripturii: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți", bine faceți;

Iar de căutați la fața omului, faceți păcat și legea vă osândește ca pe niște călcători de lege.

Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greși într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat față de toate poruncile.

Căci Cel ce a zis: "Să nu săvârșești adulter", a zis și: "Să nu ucizi". Și dacă nu săvârșești adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege.

Așa să grăiți și așa să lucrați, ca unii care veți fi judecați prin legea libertății.

Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Și mila biruiește în fața judecății.

Ce folos, frații mei, dacă zice cineva că are credință, iar fapte nu are? Oare credința poate să-l mântuiască?

Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana cea de toate zilele,

Și cineva dintre voi le-ar zice: Mergeți în pace! Încălziți-vă și vă săturați, dar nu le dați cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?

Așa și cu credința: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăși.

Dar va zice cineva: Tu ai credință, iar eu am fapte; arată-mi credința ta fără fapte și eu îți voi arăta, din faptele mele, credința mea.

Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar și demonii cred și se cutremură.

Vrei însă să înțelegi, omule nesocotit, că credința fără de fapte moartă este?

Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?

Vezi că, credința lucra împreună cu faptele lui și din fapte credința s-a desăvârșit?

Și s-a împlinit Scriptura care zice: "Și a crezut Avraam lui Dumnezeu și i s-a socotit lui ca dreptate" și "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".

Vedeți dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credință.

La fel și Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimiși și i-a scos afară, pe altă cale?

Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel și credința fără de fapte, moartă este.