Cartea întâia a lui Ezdra

Capitolul 3

Iar când a venit luna a șaptea și când fiii lui Israel erau prin orașele lor, s-a strâns poporul ca un singur om la Ierusalim;

Și s-a sculat Iosua, fiul lui Ioțadac, și frații lui, preoții și Zorobabel, fiul lui Salatiel, și frații lui și au făcut jertfelnic Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, cum se scrie în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.

Și au așezat jertfelnicul pe temeliile lui, deși se temeau de popoarele străine, și au început să aducă pe el arderi de tot Domnului, arderi de tot dimineața și seara.

Și au săvârșit sărbătoarea corturilor, după cum este scris, cu ardere de tot zilnică, după numărul hotărât și după rânduiala fiecărei zile.

După aceea au început să săvârșească arderea de tot cea obișnuită, și cea de la lună nouă, și cea de la sărbătorile închinate Domnului, și jertfele pe care le aducea Domnului fiecare de bună voie.

Chiar din ziua întâi a lunii a șaptea au început să aducă Domnului arderi de tot. Iar temelia templului Domnului nu se pusese încă.

Și au început a da argint pietrarilor și dulgherilor, iar Sidonienilor și Tirienilor bucate și băutură și untdelemn, ca să aducă pe mare la Iafa lemn din Liban, după învoirea dată lor de Cirus, regele Perșilor.

Și în anul al doilea după sosirea lor la templul lui Dumnezeu din Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Salatiel, și Iosua, fiul lui Ioțadac, și ceilalți frați ai lor, preoții și leviții, și toți cei ce veniseră din robie la Ierusalim au făcut început și au pus pe leviții de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrările templului Domnului.

Și așa Iosua cu fiii și frații lui, și Cadmiel cu fiii lui, fiii lui Iuda, precum și fiii lui Henadad cu fiii lor și cu frații lor, leviții, au stat să supravegheze pe cei ce lucrau la templul lui Dumnezeu.

Și când ziditorii puneau temelia templului Domnului, atunci preoții, îmbrăcați în veșmintele lor și cu trâmbițe, și leviții, fiii lui Asaf, cu chimvale, au fost puși să laude pe Domnul, după rânduiala lui David, regele lui Israel.

Și au început ei să cânte pe rând "lăudați" și "slăviți pe Domnul, că este bun, că în veac este mila Lui spre Israel". Și tot poporul striga cu glas mare, slăvind pe Domnul, pentru că a ajutat să se pună temeliile templului Domnului.

În vremea aceasta mulți din preoți și din leviți și din capii de familie și din bătrânii care văzuseră vechiul templu, văzând punerea temeliei acestui templu, plângeau cu hohote, mulți însă cântau tare de bucurie;

Însă poporul nu putea osebi strigătele de bucurie de bocetele de plâns ale mulțimii, pentru că poporul striga tare și glasul se auzea departe.