Cartea a treia a macabeilor

Capitolul 7

"Regele Ptolomeu Filopator, celor mai mari din Egipt și tuturor celor rânduiți peste treburile domnești, bucurie și sănătate.

Sănătoși suntem și noi și fiii noștri, îndreptându-ne marele Dumnezeu lucrurile după cum voim.

Unii dintre prieteni, cu rău nărav adeseori îndemnându-se, ne-au făcut ca să adunăm pe toți Iudeii de sub stăpânirea noastră la un loc, să-i muncim ca pe niște vicleni cu mari chinuri,

Zicând că, din cauza urii, pe care o au aceștia către, toate neamurile, niciodată lucrurile noastre nu vor fi bine așezate până ce se va face aceasta.

Pe aceștia legați aducându-i, cu batjocuri, ca pe niște robi și mai vârtos ca pe niște vicleni, fără de nici o cercetare și iscodire s-au apucat a-i ucide, mai cu sălbatică cruzime fiind cuprinși decât în datinile Sciților.

Iar noi, pentru aceasta, aspru certându-i pe aceștia, după blândețea pe care o avem către toți oamenii, cu greu le-am cruțat viața, cunoscând că Dumnezeul cel ceresc apără și scutește pe Iudei, ca un tată care pururea ajută pe fii;

Socotind și prietenia, pe care au adeverit către noi și către părinții noștri, cugetând bine după dreptate i-am slobozit pentru orice vină ar fi,

Și am poruncit fiecăruia, toți la casele lor să se întoarcă în tot locul, și nimeni întru nimic să nu-i vatăme, nici să-i ocărască pentru cele ce fără de socoteală s-au făcut.

Că să știți că asupra acestora, de vom meșteșugi cu vreun rău vicleșug sau îi vom mâhni cu totul, nu pe om, ci pe Dumnezeul cel Preaînalt, Care stăpânește toată puterea, Împotrivitor nouă spre izbândirea lucrurilor, totdeauna neapărat întru toate Îl vom avea. Fiți sănătoși".

Și luând Iudeii de la rege cartea aceasta, nu s-au nevoit îndată a pleca, ci l-au rugat pentru cei din neamul Iudeilor, care de bună voie au făcut rău înaintea lui Dumnezeu cel Sfânt și legea lui Dumnezeu au călcat-o, să li se facă prin ei mustrarea care li se cuvine,

Zicând că cei care pentru pântece au călcat poruncile cele dumnezeiești niciodată nu vor cugeta bine, nici poruncilor regelui nu vor fi credincioși.

Și spunând ei adevărul, regele a primit și, lăudându-i, le-a dat voie slobodă la toate, ca pe cei care au călcat legea lui Dumnezeu să-i piardă în tot locul cel de sub stăpânirea sa, cu îndrăzneală, fără de nici o împuternicire sau cercetare domnească.

Atunci, făcându-și urări de plecare unii altora, precum se cădea, preoții și toată mulțimea lor glăsuind aliluia, cu bucurie s-au despărțit.

Și așa pe cei care le cădea în mână din cei pângăriți, care erau de un neam cu ei, pe drum îi certa și cu arătări din lege îi omora.

Și în acea zi au omorât mai mult decât trei sute de bărbați și s-au bucurat și s-au veselit omorând pe cei fără de lege.

Iar cei ce s-au lipit de Dumnezeu până la moarte, desăvârșit dobândirea izbăvirii luând, au plecat din cetate, încununați cu toate felurile de flori cu bun miros, cu veselie și cu strigăte de laude și cu cântări de toate viersurile, mulțumind Dumnezeului celui Sfânt al părinților, Izbăvitorul lui Israel.

Și sosind în Ptolemaida, care pentru firea locului se numește Rodoforon (adică aducătoare de trandafir), unde-i aștepta tabăra, după sfatul lor cel de obște,

Șapte zile au făcut acolo ospăț de izbăvire, dându-le regele cu bună inimă toate cele trebuincioase la călătorie fiecăruia până la casa lui.

Și sosind în pace cu cuvioase mărturisiri, asemenea și acolo au rânduit a ține aceste zile de veselie,

Și ei le-au sfințit și printr-o inscripție săpată pe o columnă, apoi au înălțat pe locul ospățului o casă de rugăciune și s-au întors acasă sănătoși, liberi și foarte veseli, scăpați din primejdii, cu porunca regelui, pe uscat, pe mare și pe fluviu.

Și mai multă putere decât mai înainte având între vrăjmași, cu mărire și cu frică și de nimeni întru nimic n-au fost tulburați în averile lor,

Și toate ale sale fiecare după scrisoare le-au luat, încât cei care aveau câte ceva de ale lor, cu mare frică li le da, slavă desăvârșită aducând lui Dumnezeu cel prea mare, pentru izbăvirea lor.

Bine este cuvântat Dumnezeu, izbăvitorul lui Israel, în vremuri veșnice. Amin.