Cartea Judecătorilor

Capitolul 16

Venind însă odată Samson la Gaza, a văzut acolo o femeie desfrânată și a intrat la ea.

Și li s-a spus oamenilor din Gaza: "Samson a venit aici". Atunci aceștia l-au înconjurat și l-au pândit toată noaptea la porțile cetății și s-au ascuns toată noaptea, zicând: "Să așteptăm până se va lumina de ziuă și să-l ucidem!"

Samson însă a dormit până la miezul nopții; iar la miezul nopții a luat porțile cetății din amândoi ușorii și, ridicându-le împreună cu zăvoarele, le-a pus pe umerii săi și le-a dus pe vârful muntelui care este pe drumul spre Hebron și le-a lăsat acolo.

După acestea a iubit el o femeie care trăia în valea Sorec și pe care o chema Dalila.

La aceasta au venit fruntașii Filistenilor și i-au zis: "Amăgește-l și află în ce stă puterea lui cea mare și cum l-am putea prinde, ca să-l legăm și să-l supunem; și-li vom da pentru aceasta o mie și o sută de sicli de argint".

Și a zis Dalila către Samson: "Spune-mi și mie în ce stă puterea ta cea mare și cu ce să te lege ca să te supună?"

I-a răspuns Samson: "De mă vor lega cu șapte vine crude și încă neuscate, voi ajunge slab și voi fi ca și ceilalți oameni".

Atunci i-au adus ei fruntașii Filistenilor șapte vine crude și încă neuscate și ea l-a legat cu ele.

Și unii stăteau la pândă la ea în odaia de dormit; și ea a zis către Samson: "Samsoane, Filistenii vin asupra ta!" Atunci el a rupt vinele, cum ar fi rupt o ață de câlți arși de foc. Și astfel nu s-a aflat de unde vine puterea lui.

Dalila a zis însă către Samson: "Iată tu m-ai amăgit și mi-ai spus minciuni. Spune-mi dar cu ce să te lege?

Iar el i-a zis: "De mă vor lega cu funii noi, care să nu mai fi fost întrebuințate, atunci eu voi slăbi și voi fi ca și ceilalți oameni".

Și a luat Dalila funii noi și l-a legat, iar cineva pândea. Apoi ea i-a zis: "Samsoane, Filistenii vin asupra ta!" Și el le-a rupt de pe mâinile sale, ca pe niște ațe.

Atunci Dalila a zis către Samson: "Tu mă amăgești mereu și-mi spui minciuni. Spune-mi drept, cu ce să te lege?" Iar el i-a zis: "De vei împleti șapte șuvițe do păr din capul meu și le vei prinde cu un cui de sulul de la războiul de țesut, atunci eu vai slăbi și voi fi ca și ceilalți oameni".

Și l-a adormit Dalila pe brațele sale; iar dacă a adormit el, Dalila a luat șapte șuvițe din capul lui și le-a pironit de sulul de la război și apoi a strigat: "Samsoane, Filistenii vin asupra ta!" Atunci el s-a deșteptat din somn și a smucit războiul împreună cu țesătura și nu s-a aflat de unde vine puterea lui.

Dalila însă i-a zis: "Cum de poți tu spune: "Te iubesc", când inima ta nu este cu mine? Iată, de trei ori m-ai amăgit și nu mi-ai spus în ce stă puterea ta cea mare".

Și fiindcă ea tot stăruia și-l necăjea cu vorbele sale în fiecare zi, s-a tulburat sufletul lui până la moarte.

Și atunci i-a descoperit el toată inima sa și i-a zis: "Briciul nu s-a atins de capul meu, căci eu sunt nazireu al lui Dumnezeu din pântecele maicii mele; de m-ar tunde cineva, atunci s-ar depărta de la mine puterea mea și eu aș slăbi și aș fi ca ceilalți oameni".

Văzând Dalila că el i-a descoperit toată inima sa, a trimis de au chemat pe fruntașii Filistenilor, zicându-le: "Veniți acum, că el mi-a descoperit toată inima sa!" și au venit la ea fruntașii Filistenilor și au adus argintul cu ei.

Apoi Dalila l-a adormit pe genunchii săi și a chemat un om și i-a poruncit să tundă cele șapte șuvițe ale capului lui. Atunci el a început a slăbi și s-a depărtat de el puterea lui;

Iar ea a zis: "Samsoane; Filistenii vin asupra ta!" Și deșteptându-se el din somnul său, a zis: "Voi face ca mai înainte și mă voi scăpa de ei". Dar nu știa că Domnul Se depărtase de el.

Atunci l-au luat fruntașii Filistenilor și i-au scos ochii și l-au dus la Gaza și l-au legat cu două lanțuri de aramă și râșnea în temniță.

Și a început să-i crească părul pe capul lui, pe unde fusese tuns.

Atunci s-au adunat fruntașii Filistenilor, ca să aducă jertfă marelui Dagon, dumnezeul lor, și să se veselească, zicând: "Dumnezeul nostru a dat pe Samson, vrăjmașul nostru, în mâinile noastre".

De asemenea și mulțimea, văzându-l, slăvea pe dumnezeul său, zicând: "Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe vrăjmașul nostru și pe pustiitorul țării noastre, care a ucis pe mulți dintre noi".

Iar după ce s-a veselit inima lor, au zis: "Aduceți pe Samson din închisoare, ca să mai râdem de el". Și au adus pe Samson din temniță și râdeau de el și-l trăgeau de urechi și l-au pus între doi stâlpi.

Atunci a zis Samson tânărului care-l ducea de mână: "Du-mă ca să pipăi stâlpii pe care este întemeiată casa și să mă reazem de ei". Și tânărul a făcut așa.

Casa însă era plină de bărbați și de femei, căci erau acolo toți fruntașii Filistenilor, iar pe acoperiș se aflau ca la trei mii de oameni, bărbați și femei, care se uitau și râdeau de Samson.

Atunci a strigat Samson către Domnul și a zis: "Doamne Dumnezeule, adu-ți aminte de mine și întărește-mă încă o dată, o, Dumnezeule, ca printr-o singură lovitură să mă răzbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei !"

Și a mișcat Samson din loc doi stâlpi din mijloc pe care era sprijinită casa, rezemându-se de ei, de unul cu mâna dreaptă și de celălalt cu stânga.

Și a zis Samson: "Mori, suflete al meu, cu Filistenii!" Apoi s-a sprijinit cu toată puterea și s-a prăbușit casa peste fruntașii Filistenilor și peste tot poporul ce era în ea. Și cei pe care i-a ucis Samson la moartea sa au fost mai mulți decât toți cei pe care-i ucisese în viața sa.

Atunci au venit frații lui și toată casa tatălui său și l-au luat și l-au dus de l-au îngropat între Țora și Eștaol, în mormântul lui Manoe, tată său. Și a fost el judecător în Israel douăzeci de ani. Iar după Samson s-a sculat Emegar, fiul lui Enan, și a ucis din Filisteni șase sute de oameni, afară de vite. Acesta a izbăvit pe Israel.