Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel - Capitolul 10

Capitolul 10

În adevăr, Legea având umbra bunurilor viitoare, iar nu însuși chipul lucrurilor, nu poate niciodată - cu aceleași jertfe, aduse neîncetat în fiecare an - să facă desăvârșiți pe cei ce se apropie.

Altfel, n-ar fi încetat oare jertfele aduse, dacă cei ce săvârșesc slujba dumnezeiască, fiind o dată curățiți, n-ar mai avea nici o conștiință a păcatelor?

Ci prin ele, an de an, se face amintirea păcatelor.

Pentru că este cu neputință ca sângele de tauri și de țapi să înlăture păcatele.

Drept aceea, intrând în lume, zice: "Jertfă și prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit trup.

Arderi de tot și jertfe pentru păcat nu ți-au plăcut;

Atunci am zis: Iată vin, în sulul cărții este scris despre mine, să fac voia Ta, Dumnezeule".

Zicând mai sus că: "Jertfă și prinoase și arderile de tot și jertfele pentru păcat n-ai voit, nici nu Ți-au plăcut", care se aduc după Lege,

Atunci a zis: "Iată vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule". El desființează deci pe cei dintâi ca să statornicească pe al doilea.

Întru această voință suntem sfințiți, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna.

Și orice preot stă și slujește în fiecare zi și aceleași jertfe aduce de multe ori, ca unele care niciodată nu pot să înlăture păcatele.

Acesta dimpotrivă, aducând o singură jertfă pentru păcate, a șezut în vecii vecilor, de-a dreapta lui Dumnezeu,

Și așteaptă până ce vrăjmașii Lui vor fi puși așternut picioarelor Lui.

Căci printr-o singură jertfă adusă, a adus la veșnică desăvârșire pe cei ce se sfințesc;

Dar și Duhul cel Sfânt ne mărturisește aceasta, fiindcă după ce a zis:

"Acesta este așezământul pe care îl voi întocmi cu ei, după acele zile - zice Domnul: Da-voi legile Mele în inimile lor și le voi scrie în cugetele lor".

Și adaugă: "Iar de păcatele lor și de fărădelegile lor nu-Mi voi mai aduce aminte".

Unde este dar iertarea acestora, nu mai este jertfă pentru păcate.

Drept aceea, fraților, având îndrăzneală, să intrăm în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Iisus,

Pe calea cea nouă și vie pe care pentru noi a înnoit-o, prin catapeteasmă, adică prin trupul Său,

Și având mare preot peste casa lui Dumnezeu,

Să ne apropiem cu inimă curată, întru plinătatea credinței, curățindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rău, și spălându-ne trupul în apă curată,

Să ținem mărturisirea nădejdii cu neclintire, pentru că credincios este Cel ce a făgăduit,

Și să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune,

Fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-ne, cu atât mai mult, cu cât vedeți că se apropie ziua aceea.

Căci dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat cunoștiință despre adevăr, nu ne mai rămâne, pentru păcate, nici o jertfă,

Ci o înfricoșată așteptare a judecății și iuțimea focului care va mistui pe cei potrivnici.

Călcând cineva Legea lui Moise, e ucis fără de milă, pe cuvântul a doi sau trei martori;

Gândiți-vă: cu cât mai aspră fi-va pedeapsa cuvenită celui ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, și a nesocotit sângele testamentului cu care s-a sfințit, și a batjocorit duhul harului.

Căci cunoaștem pe Cel ce a zis: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti". Și iarăși: "Domnul va judeca pe poporul Său".

Înfricoșător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu.

Aduceți-vă, dar, aminte mai întâi de zilele în care, după ce ați fost luminați, ați răbdat luptă grea de suferințe,

Parte făcându-vă priveliște cu ocările și cu necazurile îndurate, parte suferind împreună cu cei ce treceau prin unele ca acestea,

Căci ați avut milă de cei închiși, iar răpirea averilor voastre ați primit-o cu bucurie, bine știind că voi aveți o mai bună și statornică avere.

Nu lepădați dar încrederea voastră, care are mare răsplătire.

Căci aveți nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiți făgăduința.

"Căci mai este puțin timp, prea puțin, și Cel ce e să vină, va veni și nu va întârzia;

Iar dreptul din credință va fi viu; și de se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru el".

Noi nu suntem (fii) ai îndoielii spre pieire, ci ai credinței spre dobândirea sufletului.