Sfânta Evanghelie după Ioan - Capitolul 10

Capitolul 10

Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe ușă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur și tâlhar.

Iar cel ce intră prin ușă este păstorul oilor.

Acestuia portarul îi deschide și oile ascultă de glasul lui, și oile sale le cheamă pe nume și le mână afară.

Și când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, și oile merg după el, căci cunosc glasul lui.

Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui.

Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înțeles ce înseamnă cuvintele Lui.

A zis deci iarăși Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt ușa oilor.

Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat.

Eu sunt ușa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla.

Furul nu vine decât ca să fure și să junghie și să piardă. Eu am venit ca viață să aibă și din belșug să aibă.

Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale.

Iar cel plătit și cel care nu este păstor, și ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le risipește.

Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu are grijă de oi.

Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe ale Mele și ale Mele Mă cunosc pe Mine.

Precum Mă cunoaște Tatăl și Eu cunosc pe Tatăl. Și sufletul Îmi pun pentru oi.

Am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc, și vor auzi glasul Meu și va fi o turmă și un păstor.

Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l iau.

Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun și putere am iarăși ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.

Iarăși s-a făcut dezbinare între iudei, pentru cuvintele acestea.

Și mulți dintre ei ziceau: Are demon și este nebun. De ce să-L ascultați?

Alții ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor?

Și era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului și era iarnă.

Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon.

Deci L-au împresurat iudeii și Îi ziceau: Până când ne scoți sufletul? Dacă Tu ești Hristosul, spune-o nouă pe față.

Iisus le-a răspuns: V-am spus și nu credeți. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine.

Dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele.

Oile Mele ascultă de glasul Meu și Eu le cunosc pe ele, și ele vin după Mine.

Și Eu le dau viață veșnică și nu vor pieri în veac, și din mâna Mea nimeni nu le va răpi.

Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toți, și nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu.

Iar Eu și Tatăl Meu una suntem.

Iarăși au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui.

Iisus le-a răspuns: Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele, aruncați cu pietre asupra Mea?

I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă și pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu.

Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că "Eu am zis: dumnezei sunteți?"

Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - și Scriptura nu poate să fie desființată -

Despre Cel pe care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume, voi ziceți: Tu hulești, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?

Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeți în Mine.

Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeți în Mine, credeți în aceste lucrări, ca să știți și să cunoașteți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl.

Căutau deci iarăși să-L prindă și Iisus a scăpat din mâna lor.

Și a plecat iarăși dincolo de Iordan, în locul unde Ioan boteza la început, și a rămas acolo.

Și mulți au venit la El și ziceau: Ioan n-a făcut nici o minune, dar toate câte Ioan a zis despre Acesta erau adevărate.

Și mulți au crezut în El acolo.