Sfânta Evanghelie după Matei - Capitolul 15

Capitolul 15

Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii și cărturarii, zicând:

Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă pâine.

Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce și voi călcați porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră?

Căci Dumnezeu a zis: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârșească.

Voi însă spuneți: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,

Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; și ați desființat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră.

Fățarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis:

"Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.

Și zadarnic Mă cinstesc ei, învățând învățături ce sunt porunci ale oamenilor".

Și chemând la Sine mulțimile, le-a zis: Ascultați și înțelegeți:

Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.

Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Știi că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?

Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.

Lăsații pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; și dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.

Și Petru, răspunzând, I-a zis: Lămurește-ne nouă pilda aceasta.

El a zis: Acum și voi sunteți nepricepuți?

Nu înțelegeți că tot ce intră în gură se duce în pântece și se aruncă afară?

Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă și acelea spurcă pe om.

Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule.

Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.

Și ieșind de acolo, a plecat Iisus în părțile Tirului și ale Sidonului.

Și iată o femeie cananeiancă, din acele ținuturi, ieșind striga, zicând: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.

El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; și apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozește-o, că strigă în urma noastră.

Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel.

Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă.

El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor.

Dar ea a zis: Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.

Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești. Și s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.

Și trecând Iisus de acolo, a venit lângă Marea Galileii și, suindu-Se în munte, a șezut acolo.

Și mulțimi multe au venit la El, având cu ei șchiopi, orbi, muți, ciungi, și mulți alții și i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat.

Încât mulțimea se minuna văzând pe muți vorbind, pe ciungi sănătoși, pe șchiopi umblând și pe orbi văzând, și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

Iar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis: Milă îmi este de mulțime, că iată sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să mănânce; și să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să nu se istovească pe drum.

Și ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini, cât să săturăm atâta mulțime?

Și Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveți? Ei au răspuns: Șapte și puțini peștișori.

Și poruncind mulțimii să șadă jos pe pământ,

A luat cele șapte pâini și pești și, mulțumind, a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii mulțimilor.

Și au mâncat toți și s-au săturat și au luat șapte coșuri pline, cu rămășițe de fărâmituri.

Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbați, afară de copii și de femei.

După aceea a dat drumul mulțimilor, S-a suit în corabie și S-a dus în ținutul Magdala.