Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise

Capitolul 9

"Ascultă, Israele, de acum tu vei trece Iordanul, ca să intri și să cuprinzi popoare mai mari și mai puternice decât tine și cetăți mari cu ziduri până la cer,

Precum și pe poporul cei mare, mult la număr și înalt la statură, pe fiii lui Enac, de care tu ai auzit spunându-se: Cine se va împotrivi fiilor lui Enac?"

Află dar astăzi că Domnul Dumnezeul tău merge înaintea ta. Acesta este foc mistuitor: pierde-i-va și-i va doborî înaintea ta, și tu îi vei izgoni și-i vei omorî curând, cum ji-a grăit Domnul.

Când îi va izgoni Domnul Dumnezeul tău de la fața ta, să nu zici în inima ta: Pentru dreptatea mea m-a adus Domnul să stăpânesc pe acest pământ bun", căci pentru necredincioșia popoarelor acestora le izgonește Domnul de la fata ta.

Nu pentru dreptatea ta și nici pentru dreptatea inimii tale mergi să moștenești pământul lor, ci pentru necredința și fărădelegile popoarelor acestora le izgonește Domnul Dumnezeul tău de la fața ta și ca să împlinească făgăduința cu care S-a jurat Domnul părinților tăi: lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.

De aceea să știi astăzi că nu pentru dreptatea ta îți dă Domnul Dumnezeul tău să moștenești acest pământ bun, că tu ești un popor tare la cerbice.

Ține minte și nu uita de câte ori ai mâniat pe Domnul Dumnezeul tău în pustie; din ziua când ați ieșit din pământul Egiptului și până ce au sosit la locul acesta, necontenit v-ați împotrivit Domnului.

La Horeb ați mâniat pe Domnul și ați pornit pe Domnul asupra voastră, așa încât a vrut să vă piardă.

Când m-am suit eu pe munte, ca să primesc lespezile de piatră, tablele legământului, pe care 1-a încheiat Domnul cu voi, am stat în munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți,

Și nici pâine n-am mâncat, nici apă n-am băut. Atunci mi-a dat Domnul două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu; pe acelea erau scrise toate cuvintele pe care vi le-a grăit Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării.

Dar după trecerea celor patruzeci de zile și patruzeci de nopți, când mi-a dat Domnul cele două table de piatră, tablele legământului, mi-a zis Domnul:

"Scoală și te pogoară repede de aici, că s-a răzvrătit poporul tău pe care l-ai scos din Egipt; curând s-a abătut el de la calea pe care i-am poruncit să meargă și și-a făcut chip turnat".

Tot atunci mi-a mai zis Domnul: "De mai multe ori ti-am grăit și ți-am zis: Mă uit la poporul acesta și văd că este popor tare la cerbice.

Lasă-Mă dar acum să-l pierd și să șterg numele lui de sub cer și voi ridica din tine popor mai mare, mai puternic și mai mult la număr decât ei".

Atunci eu m-am întors și m-am pogorât din munte, iar muntele ardea în foc. Cele două table ale legământului erau în amândouă mâinile mele.

Am văzut însă că voi păcătuiserăți înaintea Domnului Dumnezeului vostru, vă făcuserăți un vițel turnat și vă abătuserăți curând de la calea pe care vă poruncise Domnul să o urmați.

Am luat atunci cele două table și, aruncându-le cu amândouă mâinile mele, le-am sfărâmat înaintea ochilor voștri.

Apoi am îngenunchiat a doua oară înaintea Domnului, ca și întâia oară, patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânc pâine și fără să beau apă; m-am rugat pentru păcatele voastre cu care ați greșit voi, făcând rău înaintea ochilor Domnului Dumnezeului vostru și mîniindu-L.

Că eu am fost îngrozit de mânia și de iuțimea cu care Se mâniase Domnul pe voi, voind să vă piardă. Și m-a auzit Domnul și de data aceasta.

Atunci Se mâniase Domnul foarte tare și pe Aaron, vrând să-l piardă și pe el; dar m-am rugat eu în vremea aceea și pentru Aaron.

Iar păcatul vostru pe care l-ați făcut, adică vițelul, l-am luat, l-am ars în foc, l-am sfărâmat și l-am pisat bine, până când s-a făcut mărunt ca praful, și. praful acesta l-am aruncat în pârâul ce curgea din munte.

La Tabeerah, la Masa și la Chibrot-Hataava voi iarăși ați mâniat pe Domnul Dumnezeul vostru.

Când v-a trimis Domnul din Cadeș-Barnea, zicând: Mergeți de luați pământul pe care vi-l dau Eu, v-ați împotrivit poruncii Domnului Dumnezeului vostru și nu l-ați crezut, nici n-ați ascultat glasul Lui.

Nesupuși ați fost Domnului chiar din ziua când am început a vă cunoaște.

Îngenunchind, așadar, înaintea Domnului, m-am rugat eu patruzeci de zile și patruzeci de nopți, căci Domnul zisese să vă piardă. Eu însă m-am rugat Domnului și am zis:

Stăpâne Doamne, Împărate, Dumnezeule, nu pierde pe poporul Tău și moștenirea Ta, pe care l-ai izbăvit cu mărirea puterii Tale și pe care l-ai scos din Egipt cu mână tare și cu brațul Tău cel înalt.

Adu-Ți aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac și Iacov, cărora Te-ai jurat pe Tine Însuți; nu Te uita la cerbicia poporului acestuia, nici la necredința lui, nici la păcatele lui,

Ca cei ce trăiesc în pământul de unde ne-ai scos Tu să nu zică: Domnul nu i-a putut duce în pământul ce le-a făgăduit și, urându-i, i-a scos ca să-i omoare în pustiu.

Ei sunt poporul Tău și moștenirea Ta, pe care l-ai scos din pământul Egiptului cu puterea Ta cea mare și cu brațul Tău cel înalt".