Cartea Esterei

Capitolul 2

După întâmplarea aceasta, când s-a potolit mânia regelui Artaxerxe, și-a adus el aminte de regina Vasti, de ceea ce făcuse ea și de ce se hotărâse împotriva ei,

Iar oamenii regelui, care-i slujeau lui, au zis: "Să se caute pentru rege fete tinere și frumoase.

Să rânduiască dar regele dregători în toate țările regatului său, care să adune toate fetele tinere și frumoase la față în capitala Suza, în casa femeilor, sub supravegherea lui Hegai, eunucul regelui, păzitorul femeilor, și să le dea săpun și celelalte de trebuință pentru spălat.

Și fata care va Plăcea ochilor regelui să fie regină în locul Vastei". Cuvântul acesta a plăcut regelui, și el a făcut așa.

În vremea aceea era în capitala Suza un iudeu cu numele Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Șimei, fiul lui Chiș, din seminția lui Veniamin.

Acesta fusese adus din Ierusalim împreună cu robii luați cu Iehonia, regele lui Iuda, pe care-i luase Nabucodonosor, regele Babilonului.

El creștea pe Hadasa, adică pe Estera, fiica unchiului său, deoarece ea nu avea nici tată, nici mamă. Fata aceasta era mândră la înfățișare și frumoasă la chip și, după moartea tatălui ei și a mamei ei, o luase Mardoheu ca fiică.

Când s-a făcut cunoscută porunca regelui și hotărârea lui și când au fost adunate multe fete în capitala Suza, sub supravegherea lui Hegai, atunci a fost luată și Estera în casa regelui sub supravegherea lui Hegai, păzitorul femeilor.

Fata aceasta a plăcut ochilor lui și și-a atras bunăvoința lui. De aceea s-a grăbit el să-i dea cele de spălat și tot ce i se cuvenea și a pus pe lângă ea șapte fete vrednice de a fi cu ea și au așezat-o pe ea și fetele ei în cea mai bună încăpere din casa femeilor.

Estera însă n-a spus nimic nici de poporul său, nici de neamurile sale, pentru că Mardoheu îi dăduse poruncă să nu spună.

Mardoheu venea în fiecare zi în curtea casei femeilor, ca să afle știri despre sănătatea Esterei și cele ce se petreceau cu ea.

Când venea fiecărei fete vremea să intre la regele Artaxerxe, după ce timp de douăsprezece luni se săvârșeau asupra ei cele rânduite pentru femei, (căci atât timp ținea vremea curățirii lor: șase luni cu miruri și șase luni cu aromate și alte unsori femeiești),

Atunci fata intra la rege și orice ar fi cerut, i se dădea pentru a merge din casa femeilor în casa regelui.

Seara ea intra și dimineața se ducea în a doua casă a femeilor sub supravegherea lui Șaașgaz, eunuc al regelui, păzitorul concubinelor, și nu mai intra după aceea la rege decât doar dacă ar fi voit-o regele și ar fi fost chemată anume.

Când a venit vremea Esterei, fiica lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o luase la sine ca fiică, să meargă la rege, atunci ea nu a cerut nimic, decât numai ceea ce-i zisese Hegai, eunucul regelui, păzitorul femeilor. Ea a aflat trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.

Estera a fost luată la regele Artaxerxe și dusă în casa lui domnească în luna a zecea, adică în luna Tebet, în al șaptelea an al domniei lui.

Și a iubit regele pe Estera mai mult decât pe toate femeile, și ea a dobândit bunăvoința lui și trecere mai mult decât toate femeile, și el a pus coroana domnească pe capul ei și a făcut-o regină în locul Vastei.

Apoi a făcut regele ospăț mare pentru toți dregătorii săi și pentru cei ce-i slujeau lui. Acesta a fost ospăț pentru Estera; regele a mai făcut mari ușurări țărilor și a împărțit daruri cu dărnicie de rege.

Iar când s-au adunat fetele a doua oară și Mardoheu ședea la poarta regelui,

Estera nu spusese nimic despre neamul său, așa cum îi poruncise Mardoheu, pentru că Estera împlinea cuvântul lui Mardoheu, ca și când era sub ocrotirea lui.

Într-o zi, când Mardoheu ședea la poarta regelui, doi eunuci ai regelui, Bigtan și Tereș, căpeteniile paznicilor lui, s-au aprins de mânie, că se dăduse întâietate lui Mardoheu, și căutau să pună mâna pe regele Artaxerxe.

Aflând acest lucru, Mardoheu i-a spus reginei Estera, iar Estera i-a spus regelui în numele lui Mardoheu.

Fapta s-a cercetat și s-a găsit adevărată. Amândoi eunucii au fost spânzurați în curte. Această binefacere a lui Mardoheu a fost scrisă în cartea amintirilor zilnice ale regelui.