Cartea întâia Paralipomena (întâia a Cronicilor)

Capitolul 5

Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, căci el a fost născut întâi, dar pentru că a întinat el patul tatălui său, întâietatea lui a fost dată fiilor lui Iosif, fiul lui Israel, ca să nu se mai înscrie ei (fiii lui Ruben) ca întâi născuți;

Căci Iuda era cel mai puternic dintre frații săi și povățuitorul e din el, dar întâietatea a trecut la Iosif.

Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, au fost: Enoh, Palu, Hețron și Carmi.

Fiii lui Ioil au fost: Șemaia, fiul lui, fiul acestuia a fost Gog, iar al acestuia a fost Șimei;

Fiul acestuia a fost Mihea, al acestuia a fost Reaia, iar al acestuia a fost Baal;

Fiul acestuia a fost Beera, pe care l-a dus în robie Tiglatfalasar, regele Asiriei. El era căpetenia Rubeniților.

Și frații lui, după familiile lor, după spira neamului lor, au fost: cel mai însemnat Ioil, apoi Zaharia,

Și Bela, fiul lui Azaz, fiul lui Șema, fiul lui Ioil. El locuia în Aroer până la Nebo și Baal-Meon.

Iar spre răsărit a locuit el până la marginea pustiului, care pleacă de la râul Eufrat, pentru că turmele lui erau foarte multe în ținutul Galaadului.

În zilele lui Saul au purtat ei război cu Agarenii, care au căzut în mâinile lor, și au locuit în corturi, în toată latura de răsărit a Galaadului.

Fiii lui Gad trăiau în fața lor, în țara Vasanului, până la Salca.

În Vasan, cel mai de seamă era Ioil. Șafam era al doilea, apoi venea Iaenai și Șafat.

Frații lor cu familiile lor erau în număr de șapte: Micael, Meșulam, Șeba, Iorai, Iacan, Zia și Eber.

Iată fiii lui Abihail, fiul lui Huri, fiul lui Iaroah, fiul lui Galaad, fiul lui Micael, fiul lui Ieșișai, fiul lui Iahdo, fiul lui Buz.

Ahi, fiul lui Abdiel, fiul lui Guni, era capul neamului său.

Ei trăiau în Galaad, în Vasan și în cetățile care țineau de el în toate împrejurimile Șirionului, până la capătul lor.

Ei cu toții au fost numărați în zilele lui Ioatam, regele Iudei, și în zilele lui Ieroboam, regele lui Israel.

Urmașii lui Ruben, ai lui Gad și o jumătate din seminția lui Manase aveau oameni războinici, bărbați care purtau scut și sabie, care trăgeau cu arcul și deprinși la luptă, patruzeci și patru de mii șapte sute șaizeci care ieșeau la război.

Și s-au luptat ei cu Agarenii, cu Ietur, cu Nafis și cu Nodab.

Dar li s-a dat ajutor contra acelora și au fost dați în mâna lor Agarenii și toate ale lor, pentru că ei în vremea luptei au strigat către Dumnezeu și El i-a auzit, pentru că ei nădăjduiau în El.

Atunci au luat ei turmele acelora: cincizeci de mii de cămile, două sute cincizeci de mii de oi și capre, două mii de asini și o sută de mii de oameni,

Pentru că mulți au căzut uciși, căci lupta aceasta a fost de la Dumnezeu. Și au locuit ei în locul acelora până la ducerea în robie.

Urmașii jumătății din tribul lui Manase au trăit în acel pământ de la Vasan până la Baal-Ermon și Senir și până la muntele Hermon, și erau mulți la număr.

Iată capii de familie cei mai însemnați ai lor: Efer, Ișei, Eliel, Azriel, Ieremia, Hodavia și Iahdiel, bărbați puternici, bărbați vestiți, căpetenii ale neamurilor lor.

Dar când ei au greșit împotriva Dumnezeului părinților lor și au început să se desfrâneze după dumnezeii popoarelor pământului aceluia, pe care le stârpise Dumnezeu de la fața lor,

Atunci Dumnezeul lui Israel a întărâtat duhul lui Ful, regele Asiriei, adică al lui Tiglatfalasar, regele Asiriei și acesta a strămutat pe Rubeniți și pe Gadiți și jumătate din tribul lui Manase și i-a dus în Halach, Habor, Hara și la râul Gozan, unde sunt până astăzi.