Cartea a treia a lui Ezdra
Capitolul 5
Și după aceasta au fost aleși ca să se întoarcă capii familiilor după semințiile lor, femeile lor, fiii și fetele lor, și robii și roabele lor, și dobitoacele lor.
Și Darius a trimis împreună cu ei o mie de călăreți până îi vor așeza în Ierusalim cu pace, cu cântări, cu timpane și cu flaute.
Și toți frații lor s-au veselit la plecarea lor, iar regele le-a îngăduit să plece cu ei.
și acestea sunt numele bărbaților, capi de familii din seminții, care au pornit în ținuturile lor:
Preoții, fiii lui Finees, fiul lui Aaron: Iosua, fiul lui Iosedec, fiul lui Sarai, și Ioachim, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, din casa lui David, din neamul lui Fares, din tribul lui Iuda,
Care a grăit sub Darius, regele Perșilor, cuvinte înțelepte în al doilea an al domniei lui, în luna lui Nisan, întâia lună a anului.
Și aceștia sunt din Iuda, care au ieșit din străina robie, în care îi adusese în Babilon Nabucodonosor, regele Babilonului,
Și care s-au înapoiat la Ierusalim și în tot cuprinsul Iudeii, fiecare în cetatea sa, care au venit cu Zorobabel și cu Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilșan, Misperet, Bigvai, Nehumi, Baana, căpeteniile lor.
Numărul celor din neam și conducătorii lor:
Fiii lui Fares, două mii o sută șaptezeci și doi.
Fiii lui Șefatia, patru sute șaptezeci și doi.
Fiii lui Arah, șapte sute cincizeci și șase.
Fiii lui Pahat-Moab, adică fiii lui Iosua și ai lui Iacob, două mii opt sute doisprezece.
Fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci și patru.
Fiii lui Zatu, nouă sute patruzeci și cinci.
Fiii lui Horve, șapte sute cinci.
Fiii lui Binui, șase sute patruzeci și opt.
Fiii lui Bebai, șase sute treizeci și trei.
Fiii lui Azad, trei mii două sute douăzeci și doi.
Fiii lui Adonicam, șase sute șaizeci și șapte.
Fiii lui Bigvai, două mii șaizeci și șase.
Fiii lui Adin, patru sute cincizeci și patru.
Fiii lui Ater, din casa lui Iezechia, nouăzeci și doi.
Oamenii din Cheila și din Azeca, șaizeci și șapte.
Fiii lui Azuran, patru sute treizeci și doi.
Fiii lui Anania, o sută unu.
Fiii lui Hașum, treizeci și doi.
Fiii lui Bețai, trei sute douăzeci și trei.
Fiii lui Hasoferet, o sută doi.
Oamenii din Beter, trei mii cinci.
Cei din Betleem, o sută douăzeci și trei.
Cei din Netofa, cincizeci și cinci.
Cei din Anatot, o sută cincizeci și opt.
Cei din Bet-Azmavet, patruzeci și doi.
Cei din Chiriat-Iearim, douăzeci și cinci.
Cei din Chefira și din Beerot, șapte sute patruzeci și trei.
Cei din Piras, șapte sute.
Cei din Hadias și Amidii, patru sute douăzeci și doi.
Cei din Rama și Gheba, șase sute douăzeci și unu.
Cei din Micmas, o sută douăzeci și doi.
Cei din Vetolio, cincizeci și doi.
Fiii lui Nefusim, o sută cincizeci și șase.
Fiii lui Calamolal și Ono, șapte sute douăzeci și cinci.
Oamenii din Ierihon, trei sute patruzeci și cinci.
Fiii lui Senaa, trei mii trei sute treizeci.
Preoții, fiii lui Iedaia, fiul lui Iosua, între fiii lui Eliașib, nouă sute șaptezeci și doi.
Fiii lui Esemirot, o mie cincizeci și doi.
Fiii lui Fasaron, o mie patruzeci și șapte.
Fiii din Carmi, două sute șaptesprezece.
Iar leviții, fiii lui Iosua și Cadmiel și Binui și Hodavia, șaptezeci și patru.
Cântăreții templului Domnului, fiii lui Asaf, o sută douăzeci și opt.
Portarii, fiii lui Șalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Șobai, în total o sută treizeci și nouă.
Cei închinați templului: fiii lui Țiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot, fiii lui Cheros, fiii lui Sia, fiii lui Padon, fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Acub, fiii lui Cuta, fiii lui Chitab, fiii lui Hagab, fiii lui Șalmai,
Fiii lui Hanan, fiii lui Catua, fiii lui Ghedur, fiii lui Eru, fiii lui Desan, fiii lui Noiva, fiii lui Haseva, fiii lui Gazera, fiii lui Aziu, fiii lui Finees, fiii lui Asara, fiii lui Vaste, fiii lui Asana, fiii lui Meani, fiii lui Nafisi, fiii lui Acuv, fiii lui Ahiva, fiii lui Asur, fiii lui Farachim, fiii lui Vasalot,
Fiii lui Meeda, fiii lui Cuta, fiii lui Harea, fiii lui Varhus, fiii lui Asirar, fiii lui Tomi, fiii lui Nasit, fiii lui Atifa,
Fiii slugilor lui Solomon, fiii lui Asapfion, fiii lui Farida, fiii lui Ieli, fiii lui Lozon, fiii lui Isdail, fiii lui Safet,
Fiii lui Aghiei, fiii lui Facaret, fiii lui Savia, fiii lui Sarotia, fiii lui Masia, fiii lui Gar, fiii lui Adus, fiii lui Suva, fiii lui Afera, fiii lui Varodis, fiii lui Savat, fiii lui Amon,
Toți cei închinați templului Domnului și fiii slugilor lui Solomon, trei sute șaptezeci și doi.
Iar cei care au ieșit din Tel-Melah și Tel-Harșa, cu conducătorul lor Haraath, și din Cherub-Adan și Imer, și nu puteau să-și arate neamurile lor și semințiile, că sunt din Israel, au fost fiii lui Delaia, fiii lui Tobie, fiul lui Necoda, șase sute cincizeci și doi.
Și dintre preoții care erau în slujba preoției, dar nu s-au găsit în condici, fiii lui Hobaia, fiii lui Hacoț, fiii lui Iadua, care luase de soție pe Avghia din fetele lui Barzilai, căruia el îi luase și numele.
Și cercetându-se după hrisovul de rudenie al acestora, și neaflându-se, s-au înlăturat de la preoție.
Și le-au zis Neemia și Ataria, să nu aibă parte din cele sfinte, până ce se va scula arhiereu, îmbrăcat cu Urim și Tumim.
Și aceștia toți din Israel erau de la doisprezece ani în sus, afară de slugi și slujnice, patruzeci și două de mii trei sute șaizeci.
Slugile lor și slujnicele, șapte mii trei sute treizeci și șapte.
Cântăreți și cântăreți din instrumente, două sute patruzeci și cinci.
Cămile, patru sute treizeci și cinci.
Cai, șapte sute treizeci și șase.
Catâri, două sute patruzeci și cinci.
Asini, cinci mii cinci sute douăzeci și cinci.
Și când au ajuns ei la templul Domnului din Ierusalim, unii dintre capii de familii au făgăduit să ridice, după puterile lor, templul lui Dumnezeu, pe locul lui, și să se dea la vistieria templului, pentru lucruri, o mie de mine de aur și cinci mii de mine de argint, și o sută de odăjdii preoțești.
Și s-au sălășluit preoții și leviții și cei din popor în Ierusalim și în țară, și cântăreții templului Domnului și portarii și tot Israelul în satele lor.
Și sosind luna a șaptea, și fiind fiii lui Israel fiecare întru ale sale, s-au adunat cu toții laolaltă la intrarea porții celei dintâi, care este către răsărit.
Și stând Iosua, fiul lui Iosedec, și frații lui, preoții și Zorobabel, fiul lui Salatiel, și frații lui, au gătit jertfelnicul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, precum este scris în cartea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
Și s-au adunat împotriva lor unele din celelalte neamuri ale țării. Iar ei au ridicat jertfelnicul pe locul său, cu toată dușmănia celorlalte neamuri. Și i-au asuprit pe ei toate celelalte neamuri de pe pământ, dar ei aduceau jertfe la vreme și arderi de tot Domnului, dimineața și seara.
Și au prăznuit ei sărbătoarea corturilor, după cum s-a rânduit în lege, și au adus jertfe în toate zilele cum se cuvenea, și după acestea, aducerile cele neîncetate și jertfa zilelor de odihnă și a lunilor noi și a tuturor praznicelor celor sfințite.
Și oricâți au făgăduit vreun dar de bună voie lui Dumnezeu, din luna a noua a lunii a șaptea, au început a aduce jertfe lui Dumnezeu, căci templul lui Dumnezeu încă nu se zidise.
Și au dat bani pietrarilor și dulgherilor și mâncăruri și băuturi cu bucurie.
Și au dat care Sidonenilor și Tirienilor, ca să aducă de la Liban lemne de cedru, ca să le ducă cu pluta în Portul Iafa, după porunca scrisă lor de la Cirus, regele Perșilor.
Și în al doilea an, sosind la templul lui Dumnezeu în Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Salatiel, și Iosua, fiul lui Iosedec, și frații lor și preoții și leviții și toți cei ce au venit din robie în Ierusalim, au început lucrul. Și în ziua întâi a lunii a doua, în al doilea an, după ce au venit ei în Iuda și în Ierusalim, au pus temelia templului Domnului.
Și au pus pe leviții de la douăzeci de ani în sus peste lucrurile Domnului, și au stat Iosua și fiii lui și frații lui, Cadmiel cu fiii și frații lui Hodavia și fiii lui Iuda, fiul lui Henadad, împreună cu fiii și frații, toți leviții cei dimpreună cârmuitori peste lucruri, săvârșind cele de cuviință în templul lui Dumnezeu, și au clădit zidarii locașul lui Dumnezeu.
Și au stat preoții toți în odăjdii, cu cântări, și cu trâmbițe, și leviții, fiii lui Asaf, lăudau cu chimvale pe Domnul, binecuvântând după rânduiala lui David, regele lui Israel.
Și au glăsuit prin laude preaslăvind pe Domnul, fiindcă bunătatea Lui și slava Lui sunt în veci în tot Israelul.
Și tot poporul a trâmbițat și a strigat cu glas mare, dând laudă Domnului pentru ridicarea templului Domnului.
Și dintre preoți și leviți și dintre capii de familii au venit cei bătrâni, care văzuseră locașul de mai înainte, și clădirea celui de acum, cu plângere și strigăt mare; și mulți se bucurau sunând în trâmbițe și strigând cu glas mare, încât poporul nu mai auzea trâmbițele din pricina bocetelor;
Pentru că era mulțime care trâmbița foarte tare, încât de departe se auzea.
Și auzind vrăjmașii neamului lui Iuda și ai lui Veniamin au venit să afle ce înseamnă glasul acesta al trâmbițelor.
Și au aflat că cei întorși din robie zidesc templul Domnului Dumnezeului lui Israel.
Și venind la Zorobabel și la Iosua și la capii familiilor, le-au zis: "Să zidim și noi împreună cu voi, că asemenea cu voi ascultăm de Domnul vostru și Lui jertfim din zilele lui Asarhadon, regele Asirienilor, care ne-a mutat aici".
Și au zis Zorobabel și Iosua și capii familiilor lui Israel: "Nu putem zidi împreună templul Domnului Dumnezeului nostru, ci noi singuri îl vom zidi Domnului lui Israel, precum a rânduit nouă Cirus, regele Perșilor".
Și neamurile pământului, împotrivindu-se celor din Iudeea și împresurând cetatea, împiedicau zidirea și, sfaturi viclene și uneltiri făcând, au împiedicat terminarea zidirii în toată vremea vieții regelui Cirus. Și au fost opriți de la zidire doi ani, până la domnia lui Darius.