Cartea Iuditei
Capitolul 12
Și el a dat poruncă s-o introducă înăuntru, unde erau așezate tacâmurile de argint, și să i se întindă masă, ca să mănânce din bucatele lui și să bea din vinul lui.
Dar Iudita a zis: "Nu mănânc dintr-acestea, ca să nu iasă vreo sminteală, ci să mi se aducă din merindele pe care le-am adus cu mine!"
Atunci Olofern i-a răspuns: "Și dacă cele care le ai cu tine se vor isprăvi, de unde să mai aducem ca să-ți dăm la fel? Căci aici n-avem pe nimeni din neamul tău".
Și Iudita i-a zis: "Să trăiești în pace, stăpâne. Eu, roaba ta, nu voi isprăvi proviziile mele, până ce Domnul nu va împlini prin mine planurile Sale!"
După aceasta, căpitanii lui Olofern au dus-o în cort, și ea a dormit până la miezul nopții și s-a sculat spre straja dimineții,
Și a trimis la Olofern să-i spună: "Să poruncească stăpânul meu, ca roaba ta să fie lăsată să iasă la rugăciune".
Atunci Olofern a poruncit gărzii sale să n-o împiedice. Și așa ea a rămas în tabără trei zile, și noaptea ieșea în văgăuna stâncii de lângă Betulia, și se spăla la izvorul unde se găsea postul de gardă.
Iar după ce ieșea, se ruga Domnului Dumnezeului lui Israel, ca să-i îndrepteze calea pentru izbăvirea poporului ei.
Și întorcându-se curată, ea stătea în cort până seara, când i se aducea mâncarea.
Iar în ziua a patra Olofern a făcut ospăț, numai pentru slujitorii săi, și n-a poftit pe nimeni dintre dregători.
Și el a zis lui Bagoas eunucul, care era pus mai mare peste toate ale sale: "Du-te și înduplecă pe această fiică de Evrei, aceea care este la tine, să vină să mănânce și să bea cu noi,
Căci ar fi o rușine pentru noi să lăsăm să ne scape o astfel de femeie fără a trăi cu ea. Și dacă nu vom reuși s-o înduplecăm, lumea va râde de noi".
Și Bagoas a ieșit de dinaintea lui Olofern și a intrat la ea și i-a zis: "Să nu zăbovească această tânără frumoasă să vină la stăpânul meu, ca să fie cinstită în fața lui și să se desfăteze bând vin cu noi și într-această zi să fie ca una din fiicele Asirienilor, care sunt în palatul lui Nabucodonosor".
Și Iudita i-a răspuns: "Cine sunt eu să mă împotrivesc domnului meu? Căci tot ce este plăcut ochilor săi mă voi grăbi să fac, și aceasta va fi o bucurie pentru mine până în ziua morții mele!"
Și sculându-se, s-a împodobit cu veșmintele ei și cu tot felul de podoabe femeiești, iar roaba ei s-a dus înainte și i-a întins blana înaintea lui Olofern, pe care Bagoas i-o dăduse Iuditei pentru trebuința ei zilnică, ca să se poată întinde pe ea ca să mănânce.
Și Iudita a intrat și s-a așezat. Și inima lui Olofern a fost cu totul răpită și mintea lui tulburată, căci el dorea mult să fie împreună cu ea. Și din ziua în care o văzuse, el căuta prilejul s-o ademenească.
Atunci Olofern îi zise: "Bea și te veselește cu noi!"
Și Iudita i-a răspuns: "Beau bucuros, stăpâne, fiindcă viața mea a fost astăzi cinstită mai mult decât în orice zi de la nașterea mea".
Și ea a mâncat și a văzut înaintea lui din ceea ce-i gătise roaba ei.
Și Olofern era sub farmecul ei și a băut atâta vin, cât nu băuse niciodată în vreo zi de la nașterea lui.