Plâgerile lui Ieremia

Capitolul 5

Adu-ți aminte, Doamne, de cele întâmplate, și vezi ocara noastră!

Moștenirea și casele noastre au căzut în mâna celor străini, de alt neam.

Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre sunt văduve.

Bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim cu plată.

Pe grumajii noștri stau prigonitorii și, deși n-avem puteri, nu ne dau răgaz.

Întindem mâna către Egipt și Asiria ca să ne sature de pâine.

Părinții noștri au greșit și nu mai sunt, dar noi purtăm fărădelegile lor.

Slugi ne stăpânesc și nimeni nu vine să ne scoată din mina lor.

Cu primejdia vieții noastre ne agonisim pâinea, în fața sabiei care ne amenință în pustiu.

Pielea noastră s-a înnegrit ca un cuptor de văpaia foametei.

Ei au batjocorit femeile în Sion, fecioarele din cetățile lui Iuda.

Căpeteniile au fost spânzurate de mâna lor, fețele bătrânilor nu au mai fost luate în seamă.

Flăcăii au învârtit la râșniță și tinerii s-au poticnit cărând lemne.

Bătrânii nu mai stau la poartă, cei tineri nu mai cântă din alăute.

S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat în plâns.

Căzut-a cununa de pe capul nostru; vai nouă, că am păcătuit!

Pentru aceasta inima noastră tânjește și ochii s-au întunecat.

Muntele Sionului a rămas pustiu și pe el se plimbă vulpile.

Tu, Doamne, împărățești în veci și scaunul Tău în neam de neam!

Pentru ce vrei să ne uiți, să ne părăsești atât de multă vreme?

Întoarce-Te către noi și ne vom întoarce; înnoiește zilele noastre ca în vremea cea de demult!

Sau Tu ne-ai urgisit și Te-ai mâniat pe noi, fără măsură?