Cartea lui Tobit

Capitolul 10

Iar Tobit, tatăl său, a numărat fiecare zi; și când s-au împlinit zilele socotite pentru călătorie, și Tobie nu venise,

El a zis: "Nu cumva au fost opriți acolo? Sau poate a murit Gabael și n-are cine să le dea argintul?"

și s-a întristat foarte tare.

Și i-a zis lui femeia: "A pierit fiul nostru, de aceea întârzie!" Și a început să-l plângă și a zis:

Cât de rău îmi pare că te-am lăsat să pleci, fiul meu, lumina ochilor mei!

Iar Tobit i-a zis: "Taci, nu te mai tulbura, căci el este sănătos".

Ea însă i-a răspuns: "Ba taci tu, și nu mă mai amăgi! Copilașul meu a pierit!" Și ieșea ea în fiecare zi afară din cetate pe drumul pe care plecase el. Ziua nu mânca pâine, și noaptea nu înceta a plânge pe fiul său, Tobie, până când s-au împlinit cele paisprezece zile ale nunții, pe care Raguel îl jurase să le petreacă acolo.

Atunci Tobie a zis către Raguel: "Dă-mi drumul, că tatăl și mama mea nu nădăjduiesc să mă mai vadă".

Iar socrul i-a zis: "Rămâi la mine, și eu voi trimite la tatăl tău și i se va duce știrea despre tine".

Și Tobie a zis: "Ba nu, lasă-mă să mă duc la tatăl meu!"

Atunci s-a sculat Raguel și i-a dat pe Sara, femeia lui, și jumătate din avere, robi și vite și argint,

Și, lăsându-i să plece mulțumiți, i-a binecuvântat, zicând lui Tobie: "Sănătate bună, copilul meu, și călătorie bună! Domnul cerului să vă fie în ajutor, ție și femeii tale, Sara! Nădăjduiesc să văd pe copiii voștri înainte de a muri". Apoi a zis către Sara, fiica sa: "Să cinstești pe socrul și pe soacra ta! De acum, ei îți sunt părinți! Doresc să aud veste bună de tine!" Și a sărutat-o.

Și Edna a zis către Tobie: "Iubite frate, să te înalțe Domnul cerului și să-mi dăruiască să-ți văd copii de la Sara, fiica mea, ca să mă bucur înaintea Domnului. Iată, îți dau pe fiica mea în grijă; să n-o amărăști".

După aceea Tobie a plecat, binecuvântând pe Dumnezeu, pentru că i-a îndreptat calea, și a binecuvântat și pe Raguel și pe Edna, femeia lui.