Cartea lui Tobit

Capitolul 8

Și după ce au sfârșit cina, au condus pe Tobie la Sara, în cameră.

Iar acesta, mergând, și-a adus aminte de cuvintele lui Rafael și a luat cățuia și a pus inima și ficatul peștelui și a afumat.

Și simțind demonul mirosul acesta, a fugit în părțile de sus ale Egiptului, și îngerul l-a legat.

Iar când au rămas numai amândoi în cameră, Tobie s-a sculat din pat și a zis: "Scoală, soro, să ne rugăm ca să ne miluiască Domnul!"

Și a început Tobie a zice: "Binecuvântat ești Tu, Dumnezeul părinților noștri, și binecuvântat este numele Tău cel sfânt și slăvit întru toți vecii! Să Te binecuvânteze pe Tine cerurile și toate făpturile Tale!

Tu ai făcut pe Adam și Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor și sprijin, și din ei s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem un ajutor asemenea lui".

Și acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoiește deci a avea milă de ea și de mine și a ne duce împreună până la bătrânețe!"

și a zis și ea cu el: "Amin!"

Apoi au dormit amândoi liniștiți în noaptea aceea.

Iar Raguel, sculându-se, s-a dus și a săpat o groapă, zicând: "Nu cumva va muri și acesta?"

Și, venind în casă, Raguel a zis către Edna, femeia sa:

"Trimite pe una din slujnice să vadă de este viu; iar de nu, să-l îngropăm fără să știe nimeni".

Și, deschizând slujnica ușa, a intrat și a văzut că dorm amândoi.

Și ieșind, le-a spus că este viu.

Și a binecuvântat Raguel pe Dumnezeu și a zis: "Binecuvântat ești Tu, Dumnezeule, cu tot felul de binecuvântare curată și sfântă! Să Te binecuvânteze pe Tine drepții Tăi și toate făpturile Tale și toți îngerii Tăi, și toți aleșii Tăi să Te binecuvânteze în veci!

Binecuvântat ești Tu că m-ai bucurat și nu mi s-a întâmplat cum socoteam, ci ai făcut cu noi după mila Ta cea mare!

Binecuvântat ești Tu, că ai miluit pe doi copii, singuri la părinții lor! Miluiește-i pe ei, Stăpâne, și dă-le să-și termine viața cu sănătate, cu veselie și cu milă!"

Apoi a poruncit robilor săi să astupe groapa.

Și le-a făcut ospăț de nuntă, paisprezece zile.

Și a zis Raguel către el cu jurământ, înainte de a se isprăvi zilele ospățului de nuntă: "Nu pleca până nu se împlinesc aceste paisprezece zile ale nunții.

Și atunci, luând jumătate din avere, mergi cu sănătate la tatăl tău, iar cealaltă jumătate o vei primi când voi muri eu și femeia mea".