Sfânta Evanghelie după Marcu - Capitolul 11

Capitolul 11

Și când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe și la Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi,

Și le-a zis: Mergeți în satul care este înaintea voastră și, intrând în el, îndată veți afla un mânz legat, pe care n-a șezut până acum nici un om. Dezlegați-l și aduceți-l.

Iar de vă va zice cineva: De ce faceți aceasta? Spuneți că Domnul are trebuință de el și îndată îl va trimite aici.

Deci au mers și au găsit mânzul legat la o poartă, afară la răspântie, și l-au dezlegat.

Și unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: De ce dezlegați mânzul?

Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, și i-au lăsat.

Și au adus mânzul la Iisus și și-au pus hainele pe el și Iisus a șezut pe el.

Și mulți își așterneau hainele pe cale, iar alții așterneau ramuri, pe care le tăiau de prin grădini.

Iar cei ce mergeau înainte și cei ce veneau pe urmă strigau, zicând: Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!

Binecuvântată este împărăția ce vine a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!

Și a intrat Iisus în Ierusalim și în templu și, privind toate în jur și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece.

Și a doua zi, ieșind ei din Betania, El a flămânzit.

Și văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; și, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor.

Și, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Și ucenicii Lui ascultau.

Și au venit în Ierusalim. Și, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat.

Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu.

Și-i învăța și le spunea: Nu este, oare, scris: "Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile"? Voi însă ați făcut din ea peșteră de tâlhari.

Și au auzit arhiereii și cărturarii. Și căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui.

Iar când s-a făcut seară, au ieșit afară din cetate.

Dimineața, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini.

Și Petru, aducându-și aminte, I-a zis: Învățătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.

Și răspunzând, Iisus le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu.

Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.

De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.

Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșealele voastre.

Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greșealele voastre.

Și au intrat iarăși în Ierusalim. Și pe când se plimba Iisus prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii și bătrânii.

Și I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ți-a dat Ție puterea aceasta, ca să le faci?

Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu un cuvânt: răspundeți-Mi și vă voi spune și Eu cu ce putere fac acestea:

Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeți-Mi!

Și ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: Din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-ați crezut în el?

Iar de vom zice: De la oameni - se temeau de mulțime, căci toți îl socoteau că Ioan era într-adevăr prooroc.

Și răspunzând, au zis lui Iisus: Nu știm. Și Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.