Sfânta Evanghelie după Marcu - Capitolul 8

Capitolul 8

În zilele acelea, fiind iarăși mulțime multă și neavând ce să mănânce, Iisus, chemând la Sine pe ucenici, le-a zis:

Milă Îmi este de mulțime, că sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să mănânce.

Și de-i voi slobozi flămânzi la casa lor, se vor istovi pe drum, că unii dintre ei au venit de departe.

Și ucenicii Lui I-au răspuns: De unde va putea cineva să-i sature pe aceștia cu pâine, aici în pustie.

El însă i-a întrebat: Câte pâini aveți? Răspuns-au Lui: șapte.

Și a poruncit mulțimii să șeadă jos pe pământ. Și, luând cele șapte pâini, a mulțumit, a frânt și a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înainte. Și ei le-au pus mulțimii înainte.

Și aveau și puțini peștișori. Și binecuvântându-i, a zis să-i pună și pe aceștia înaintea lor.

Și au mâncat și s-au săturat și au luat șapte coșuri cu rămășițe de fărâmituri.

Și ei erau ca la patru mii. Și i-a slobozit.

Și îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părțile Dalmanutei.

Și au ieșit fariseii și se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L.

Și Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam.

Și lăsându-i, a intrat iarăși în corabie și a trecut de cealaltă parte.

Dar ucenicii au uitat să ia pâine și numai o pâine aveau cu ei în corabie.

Și El le-a poruncit, zicând: Vedeți, păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod.

Și vorbeau între ei, zicând: Aceasta o zice, fiindcă n-avem pâine.

Și Iisus, înțelegând, le-a zis: De ce gândiți că n-aveți pâine? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Atât de învârtoșată este inima voastră?

Ochi aveți și nu vedeți, urechi aveți și nu auziți și nu vă aduceți aminte.

Când am frânt cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, atunci câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Zis-au Lui: Douăsprezece.

Și când cu cele șapte pâini, la cei patru mii de oameni, câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Iar ei au zis: Șapte.

Și le zicea: Tot nu pricepeți?

Și au venit la Betsaida. Și au adus la El un orb și L-au rugat să se atingă de el.

Și luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat și, scuipând în ochii lui și punându-Și mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva.

Și el, ridicându-și ochii, a zis: zăresc oamenii; îi văd ca pe niște copaci umblând.

După aceea a pus iarăși mâinile pe ochii lui, și el a văzut bine și s-a îndreptat, căci vedea toate, lămurit.

Și l-a trimis la casa sa, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat.

Și a ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Și pe drum întreba pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt?

Ei au răspuns Lui, zicând: Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții că ești Ilie, iar alții că ești unul din prooroci.

Și El i-a întrebat: Dar voi cine ziceți că sunt Eu? Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu ești Hristosul.

Și El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El.

Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze.

Și spunea acest cuvânt pe față. Și luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească.

Dar El, întorcându-Se și uitându-Se la ucenicii Săi, a certat pe Petru și i-a zis: Mergi, înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.

Și chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.

Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.

Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?

Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?

Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinții îngeri.