Sfânta Evanghelie după Marcu - Capitolul 7

Capitolul 7

Și s-au adunat la El fariseii și unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim.

Și văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau;

Căci fariseii și toți iudeii, dacă nu-și spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ținând datina bătrânilor.

Și când vin din piață, dacă nu se spală, nu mănâncă; și alte multe sunt pe care au primit să le țină: spălarea paharelor și a urcioarelor și a vaselor de aramă și a paturilor.

Și L-au întrebat pe El fariseii și cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate?

Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, precum este scris: "Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine".

Dar în zadar Mă cinstesc, învățând învățături care sunt porunci omenești.

Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor: spălarea urcioarelor și a paharelor și altele ca acestea multe, pe care le faceți.

Și le zicea lor: Bine, ați lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră!

Căci Moise a zis: "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta", și "cel ce va grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sfârșească".

Voi însă ziceți: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,

Nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa.

Și astfel desființați cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri ați dat-o. Și faceți multe asemănătoare cu acestea.

Și chemând iarăși mulțimea la El, le zicea: Ascultați-Mă toți și înțelegeți:

Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă.

De are cineva urechi de auzit să audă.

Și când a intrat în casă de la mulțime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă.

Și El le-a zis: Așadar și voi sunteți nepricepuți? Nu înțelegeți, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce?

Că nu intră în inima lui, ci în pântece, și iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate.

Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om.

Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoțiile, uciderile,

Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia, ușurătatea.

Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om.

Și ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului și ale Sidonului și, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu știe, dar n-a putut să rămână tăinuit.

Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit și a căzut la picioarele Lui.

Și femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Și Îl ruga să alunge demonii din fiica ei.

Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor.

Ea însă a răspuns și I-a zis: Da, Doamne, dar și câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor.

Și Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieșit demonul din fiica ta.

Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul ieșise.

Și, ieșind din părțile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei.

Și I-au adus un surd, care era și gângav, și L-au rugat ca să-Și pună mâna peste el.

Și luându-l din mulțime, la o parte, Și-a pus degetele în urechile lui, și scuipând, S-a atins de limba lui.

Și privind la cer, a suspinat și a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te!

Și urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, și vorbea bine.

Și le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau.

Și erau uimiți peste măsură, zicând: Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă și pe muți să vorbească.