Daniel

Capitolul 4

Eu, Nabucodonosor, stam fără de grijă în casa mea și bucuros de viață în patul meu.

Am visat un vis care m-a înspăimântat; și gândurile mele când stam culcat în patul meu și vedeniile pe care le-am avut m-au frământat adânc.

Și am poruncit să mi se aducă în fața mea toți înțelepții din Babilon, care să-mi tâlcuiască visul.

Atunci au sosit tâlcuitorii de semne, prezicătorii, caldeii și cititorii în stele și le-am spus visul, dar ei nu mi-au dat tâlcuirea lui.

Iar în cele din urmă s-a înfățișat înaintea mea Daniel, al cărui nume este Beltșațar, după numele dumnezeului meu și care are în al Duhul Dumnezeului celui Sfânt și i-am spus visul:

"Beltșațar, tu, mai-marele tâlcuitorilor de semne, tu, cel în care știu că locuiește Duhul lui Dumnezeu celui Sfânt și că nici o taină nu-ți este grea, ia aminte la visul pe care l-am visat și spune-mi tâlcuirea lui!

Vedenia pe care am avut-o, când eram culcat în patul meu, a fost: "Mă uitam și iată un copac în mijlocul pământului, înalt foarte.

Copacul creștea și era puternic și vârful lui ajungea până la cer și se putea vedea până la capătul pământului.

Frunzișul lui era frumos și roadele lui multe, și hrană pentru toți se afla în el. Sub el căutau umbră fiarele câmpului, iar în ramurile lui își făceau cuiburi păsările cerului și din el se hrăneau toate viețuitoarele.

Priveam în vedenia pe care am avut-o, când eram în patul meu și iată un înger, un sfânt, se cobora din ceruri;

El a strigat cu glas tare și a poruncit așa: Doborâți copacul și tăiați-i crengile, scuturați frunzele lui și împrăștiați roadele lui, ca animalele să fugă de sub el și păsările din frunzișul lui!

Iar butucul și rădăcinile să rămână în pământ în legături de fier și de aramă, în iarba câmpului! Din roua cerului să fie udat și cu dobitoacele câmpului să împartă iarba pământului.

Inima lui să nu mai fie inimă de om, ci o inimă de dobitoc să-i fie dată și șapte ani să treacă peste el!

Această hotărâre se sprijină pe porunca îngerilor, iar porunca sfinților este ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, pe care o dă cui vrea și poate să ridice peste ea pe cel mai de jos dintre oameni.

Acesta este visul pe care l-am visat eu, regele Nabucodonosor, iar tu, Beltșațar, spune tâlcuirea lui, căci toți înțelepții regatului meu nu pot să-mi facă cunoscută tâlcuirea. Tu însă ești în stare, fiindcă ai în tine Duhul Dumnezeului celui Sfânt".

Atunci Daniel, al cărui nume este Beltșațar, a rămas înmărmurit pentru o clipă și gândurile lui s-au tulburat. Regele a prins din nou a grăi și a zis: "Beltșațar, visul și tâlcuirea lui să nu te înfricoșeze!" Răspuns-a Beltșațar și a zis: "O, stăpâne, visul să fie pentru cei ce te urăsc pe tine, iar tâlcuirea lui pentru vrăjmașii tăi!

Copacul pe care tu l-ai văzut, mare și puternic, care cu vârful ajungea până la cer și se vedea până la capătul pământului,

Cu frunziș frumos, cu rod mult și din care se hrăneau toți, sub care se adăposteau fiarele câmpului, iar în ramurile lui făceau cuiburi păsările cerului,

Acela ești tu, o, rege, tu, care te-ai mărit și te-ai făcut puternic, ai crescut și ai ajuns până la ceruri, ai stăpânirea ta până la marginea pământului.

Iar că a văzut regele un înger, un sfânt, coborându-se din cer și zicând: Doborâți copacul și nimiciți-l, dar butucul și rădăcinile lui lăsați-le în pământ și în legături de fier și de aramă, în iarba pământului, și de roua cerului să fie udat și cu animalele câmpului să fie părtaș până ce vor trece peste el șapte ani,

Aceasta înseamnă, o, rege, că hotărârea Celui Preaînalt se va împlini peste stăpânul meu regele,

Că tu vei fi alungat dintre oameni și vei locui împreună cu animalele câmpului și vei mânca iarbă și din roua cerului vei fi udat și vor trece peste tine șapte ani, până ce tu vei cunoaște că Cel Preaînalt are stăpânirea peste împărăția oamenilor și o dă cui voiește.

Și dacă a poruncit să lase butucul și rădăcinile copacului, înseamnă că regatul tău va fi ocrotit pentru tine îndată ce tu vei recunoaște că Cerul are stăpânirea.

De aceea, o, rege, plăcut să-ți fie sfatul meu înaintea ta: Răscumpără păcatele tale prin fapte de dreptate și nedreptățile tale prin milă către cei săraci, dacă vrei ca bunăstarea în care te afli să dăinuiască".

Totul s-a împlinit cu regele Nabucodonosor.

După douăsprezece luni, când regele Nabucodonosor se plimba în palatul regal din Babilon,

A prins a grăi zicând: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am clădit eu întru tăria puterii mele și spre cinstea strălucirii mele, ca reședință regală?"

Pe când cuvântul era încă în gura regelui, un glas s-a coborât din cer: "Ție, rege Nabucodonosor, ți se spune: Regatul s-a luat de la tine.

Și dintre oameni vei fi izgonit, vei locui cu animalele câmpului și vei paște iarbă și vor trece șapte ani peste tine, până ce vei recunoaște că Cel Preaînalt are putere peste împărăția oamenilor și că o dă cui voiește!"

Îndată s-a împlinit cuvântul asupra lui Nabucodonosor, căci a fost alungat dintre oameni și a mâncat iarbă ca animalele și trupul lui era udat de rouă până când părul i-a crescut ca penele vulturilor și unghiile ca ghiarele păsărilor.

"Și după trecerea acestui timp, eu Nabucodonosor, am ridicat ochii mei la cer și mintea mi-a venit din nou și am binecuvântat pe Cel Preaînalt și Celui veșnic viu l-am adus laudă și preamărire, că puterea Lui este putere veșnică, iar împărăția Lui din neam în neam.

Toți locuitorii pământului sînt socotiți ca o nimica și El face ce voiește cu oștirea cerească și cu locuitorii pământului și nimeni nu poate să-L împiedice la lucrul Lui și să-I zică: "Ce faci Tu?"

În același timp mi-a venit mintea la loc și, spre gloria regatului meu, mi-a venit iarăși măreția și strălucirea și sfetnicii mei și dregătorii cei mari m-au chemat și regatul mi-a fost dat în stăpânire, iar puterea mea a crescut și mai mult.

Acum, eu, Nabucodonosor, laud, înalț și preamăresc pe Împăratul cerului; toate faptele Lui sunt adevărate și căile Lui drepte, iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească!"