Daniel

Capitolul 7

În anul dintâi al lui Belșațar, regele Babilonului, Daniel a visat un vis, și vedeniile pe care le-a avut când era culcat în patul lui îl înfricoșară. Atunci el a scris visul și a povestit ceea ce era mai de seamă dintre fapte.

Daniel a început a grăi, zicând: "Văzut-am în vedenia mea din timpul nopții cum cele patru vânturi ale cerului au sfredelit marea cea necuprinsă.

Și patru fiare uriașe au ieșit din mare, una mai deosebită decât alta.

Cea dintâi semăna cu un leu și avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au fost smulse și a fost ridicată de pe pământ și pusă pe picioare ca un om și i s-a dat inimă de an.

Și iată o a doua fiară, cu înfățișare de urs, stând într-o rână, cu trei coaste în gură, între dinți, și așa i s-a poruncit: "Scoală-te! Mănâncă multă carne!"

Apoi m-am uitat din nou și iată o altă fiară, asemenea unui leopard, având pe spate patru aripi de pasăre; și fiara avea patru capete, și i s-a dat putere.

În urmă am privit în vedeniile mele de noapte și iată o a patra fiară înspăimântătoare și înfricoșătoare și nespus de puternică. Ea avea dinți mari de fier și gheare de aramă; mânca și sfărâma, iar rămășița o călca in picioare. Ea se deosebea de toate celelalte fiare de mai înainte și avea zece coarne.

M-am uitat cu luare aminte la coarne, și iată un alt corn mic creștea între ele, și trei din coarnele cele dintâi au fost smulse de el. Și iată că acest corn avea ochi ca ochii de om și gură care grăia lucruri mari.

Am privit până când au fost așezate scaune, și S-a așezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roțile lui, foc arzător.

Un râu de foc se vărsa și ieșea din el; mii de mii Îi slujeau și miriade de miriade stăteau înaintea Lui! Judecătorul S-a așezat și cărțile au fost deschise.

Eu mă uitam mereu, din pricina multelor vorbe pe care cornul cel mare le grăia. Am privit până când fiara a fost omorâtă și trupul ei nimicit și dat focului.

Dar și celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, și lungimea vieții lor a fost hotărâtă până la o vreme și un anumit timp.

Am privit în vedenia de noapte, și iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului și El a înaintat până la Cel vechi de zile, și a fost dus în fața Lui.

Și Lui I s-a dat stăpânirea, slava și împărăția, și toate popoarele, neamurile și limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veșnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată.

Pentru aceasta, eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul meu și vedeniile pe care le-am avut mă înspăimântau.

M-am apropiat atunci de unul din cei de față și l-am rugat să-mi spună adevărul privitor la toate acestea. Și el mi-a vorbit și mi-a făcut cunoscut înțelesul acestor lucruri.

"Aceste fiare, patru la număr, înseamnă că patru regi se vor ridica pe pământ,

Și sfinții Celui Preaînalt vor primi regatul și îl vor ține în stăpânire în veci și în vecii vecilor.

După aceasta l-am rugat să-mi spună adevărul despre fiara a patra, care se deosebea de toate celelalte și care era afară din cale de înspăimântătoare, cu dinți de fier și cu gheare de aramă și care mânca, sfărâma, iar ceea ce rămânea călca în picioare;

Și despre cele zece coarne care erau pe capul său și despre celălalt care creștea și înaintea căruia au căzut cale trei și avea ochi și gură care grăia lucruri mari și care era mult mai mare decât celelalte.

M-am uitat, și cornul acela purta război cu cei sfinți și i-a biruit,

Până ce a venit Cel vechi de zile și a făcut dreptate sfinților Celui Preaînalt, până ce s-a împlinit vremea și împărăția a ajuns sub stăpânirea sfinților.

El a răspuns astfel: "Fiara a patra înseamnă că un al patrulea rege va fi pe pământ, care se va deosebi de toate celelalte regate, care va mânca tot pământul, îl va călca în picioare și îl va zdrobi.

Și cele zece coarne înseamnă că din acest regat se vor ridica zece regi, și un altul se va scula după ei; el se va deosebi de cei dinaintea lui și va doborî la pământ trei regi.

Și va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt și va asupri pe sfinții Celui Preaînalt, și își va pune în gând să schimbe sărbătorile și legea, și ei vor fi dați în mâna lui o vreme și vremuri și jumătate de vreme.

Și judecata se va face și i se va lua stăpânirea, ca să-l nimicească și să-l prăbușească pentru totdeauna.

Iar regatul și stăpânirea și mărirea regilor de sub ceruri se vor da poporului sfinților Celui Preaînalt; împărăția Lui este împărăție veșnică și toate stăpânirile Îi vor sluji Lui și pe El Îl vor asculta".

Iată sfârșitul vorbirii mele cu el. Pe mine, Daniel, gândurile mele m-au înfricoșat foarte și fața mi s-a schimbat și am păstrat cuvântul în inima mea.