Daniel

Capitolul 6

Și Darius Medul a ajuns rege când era în vârstă de aproape 62 de ani.

Și i-a plăcut lui Darius să pună peste regatul lui 120 de satrapi, care să poarte de grijă în tot regatul,

Iar în fruntea lor, trei dregători dintre care unul era Daniel, și acești satrapi trebuia să le dea lor socoteală, astfel ca regele să nu fie păgubit.

Însă Daniel era mai presus decât toți dregătorii și satrapii, fiindcă în el era un duh înalt și regele își pusese în gând să-l pună mai mare peste tot regatul.

Atunci dregătorii și satrapii s-au trudit să găsească lui Daniel vreo pricină din partea cârmuirii regatului, dar n-au putut să-i afle nici o pricină sau lucru rău, căci el era credincios și nici o trecere cu vederea sau greșeală nu i s-a putut pune în seamă.

Atunci oamenii aceștia au zis: "Dacă nu-i găsim lui Daniel nici o pricină, cu toate acestea îi vom afla lui una, în legea Dumnezeului lui".

Dregătorii și satrapii aceștia s-au dus atunci în grabă la rege și așa i-au grăit: "O, rege Darius, să trăiești în veac!

Toți marii dregători ai regatului, marii cârmuitori, satrapii, sfetnicii și guvernatorii s-au sfătuit laolaltă ca regele să dea o poruncă și să se rânduiască oprirea ca oricine s-ar ruga vreme de treizeci de zile altui dumnezeu și om în afară de tine, rege, să fie aruncat în groapa cu lei.

Acum, o, rege, fă cunoscută oprirea și dă poruncă scrisă, care, potrivit legii Mezilor și Perșilor, nu se mai poate schimba".

Așadar, regele Darius a dat oprire scrisă și poruncă.

Îndată ce Daniel a aflat că o poruncă a fost dată, a intrat în casa sa, care avea în cămara de sus fereastră deschisă înspre Ierusalim și în fiecare zi îngenunchea de trei ori, s-a rugat și a lăudat pe Dumnezeu, cum făcea și mai înainte.

Atunci bărbații aceia au venit în număr mare și au aflat pe Daniel rugându-se și cerând mila lui Dumnezeu.

Apoi s-au apropiat și au grăit înaintea regelui privitor la porunca regală: "Oare n-ai poruncit tu ca oricine s-ar ruga timp de treizeci de zile la oricare alt dumnezeu sau om, în afară de tine, rege, să fie aruncat într-o groapă cu lei?" Răspuns-a regele și a zis: "Lucrul rămâne hotărât și, după legile Mezilor și Perșilor, nu se poate schimba".

Atunci au răspuns ei regelui și au zis: "Daniel, cel dintre robii iudei, nu a luat în seamă porunca ta, rege, nici nu s-a îngrijit de oprirea ta, ci de trei ori pe zi își face rugăciunea".

Când a auzit regele acestea, s-a tulburat foarte și și-a îndreptat gândul spre Daniel, cum ar putea să-l scape, și până la apusul soarelui s-a străduit ca să-l scoată.

În urmă, oamenii aceia au intrat în grabă la rege și i-au zis: "Știut să-ți fie, o, rege, că, după legea Mezilor și a Perșilor, orice poruncă sau oprire dată de rege nu se mai poate schimba".

Atunci regele a dat poruncă să aducă pe Daniel și 1-a aruncat în groapa cu lei. După acestea regele a prins a grăi și a zis lui Daniel: "Dumnezeul tău pe Care tu Îl cinstești fără încetare, Acela te va scăpa!"

Apoi s-a adus o piatră care a fost pusă peste gura gropii, iar regele a pecetluit-o cu inelul său și cu inelul dregătorilor săi, așa ca nimic să nu se schimbe cu privire la Daniel.

Pe urmă, împăratul s-a dus în palatul său și a petrecut noaptea în post și nu au adus lângă el concubine, iar somnul nu l-a mai prins.

Apoi regele s-a sculat dis-de-dimineață, în revărsat de zori și a venit în grabă la groapa cu lei.

Și când s-a apropiat de groapă, a strigat pe Daniel cu glas tare. Atunci regele a prins a grăi și a zis lui Daniel: "Daniel, slujitorul Dumnezeului celui viu, Dumnezeul tău, Căruia te închini neîncetat, oare a putut să te scape de lei?"

Apoi Daniel a vorbit cu regele: "O, rege, în veci să trăiești!

Dumnezeu a trimis pe îngerul Său și a astupat gura leilor, și ei nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui, precum și în fața ta, rege, n-am făcut nici un rău!"

Regele s-a bucurat foarte și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă și Daniel a fost scos din groapă și nici o rană nu i-a fost găsită, căci nădăjduise în Dumnezeul lui.

Atunci a poruncit regele să aducă pe bărbații aceia care defăimaseră pe Daniel și au fost aruncați în groapa cu lei, ei, fiii lor și femeile lor, și nici nu au ajuns bine în fundul gropii, că leii s-au și năpustit asupra lor și le-au sfărâmat toate oasele.

Regele Darius a scris la toate popoarele, neamurile și limbile care locuiesc peste tot pământul: "Pacea voastră să sporească!

Poruncă iese de la mine ca în tot cuprinsul regatului meu să se teamă și să tremure lumea înaintea Dumnezeului lui Daniel, că El este Dumnezeul cel viu, Care rămâne în veci și împărăția lui nu se va nimici, iar stăpânirea Lui nu va avea sfârșit.

El poate să scape și să libereze, face semne și minuni în cer și pe pământ; El a scăpat pe Daniel din ghearele leilor".

Și Daniel se afla într-o stare fericită în regatul lui Darius și în regatul lui Cirus, regele Perșilor.