Cartea întâi a macabeilor

Capitolul 10

În anul o sută șaizeci s-a suit Alexandru, fiul lui Antioh Epifan, și a luat Ptolemaida și l-a primit pe el, și a domnit acolo.

Și auzind regele Dimitrie, a adunat oștire multă foarte și a pornit împotriva lui cu război.

Și a trimis Dimitrie la Ionatan scrisori pentru pace și de înaltă prețuire.

Că zicea: "Să apucăm să facem pace cu el, mai înainte de a face el cu Alexandru împotriva noastră.

Că-și va aduce aminte de toate răutățile pe care le-am făcut asupra lui și asupra fraților lui și asupra neamului lui".

Și i-a dat putere să strângă oștire și să facă arme, ca să fie aliatul lui, și pe cei care erau ostatici, care erau în cetate, a zis că-i dă înapoi.

Și venind Ionatan în Ierusalim, a citit scrisorile în auzul a tot poporul și a celor care erau în cetate.

Și s-a temut cu frică mare, auzind că regele i-a dat putere să strângă oștire.

Și cei care erau în cetate au dat lui Ionatan pe cei care erau ostatici și i-a dat pe ei părinților lor.

Și a locuit Ionatan în Ierusalim și a început a zidi și a înnoi cetatea.

Și a zis către lucrători să zidească zidurile și muntele Sionului primprejur eu pietre cu patru muchii spre întărire, și au făcut așa.

Și au fugit cei de alt neam, care erau în cetățile pe care le-a zidit Bacchide,

Și a lăsat fiecare locul său și s-a dus în pământul lui.

Numai în Betțur au rămas unii din cei care au lăsat legea și poruncile lui Dumnezeu, pentru că le era aceasta loc de scăpare.

Și a auzit regele Alexandru făgăduințele ce a trimis Dimitrie lui Ionatan și i s-a povestit războaiele și vitejiile pe care le-a făcut el și frații lui și ostenelile pe care le-au avut.

Și a zis: "Oare vom afla noi un om ca acesta? Și acum să-l facem prieten și aliat nouă".

Și a scris scrisori și i le-a trimis cu aceste cuvinte zicând:

"Alexandru regele, fratelui Ionatan, bucurie.

Auzit-am despre tine că ești bărbat tare cu putere și vrednic să ne fii prieten;

Și acum te-am pus astăzi să fii arhiereu neamului tău și prieten regelui să te chemi și ți-am trimis porfiră și cunună de aur ca să te unești cu noi și să fii prieten cu noi".

Și s-a îmbrăcat Ionatan cu haina cea sfântă în luna a șaptea, în anul o sută șaizeci, la sărbătoarea corturilor, și a strâns oștire și a făcut arme multe.

Și auzind Dimitrie cuvintele acestea, s-a întristat și a zis:

"Cum de a apucat mai înainte de noi Alexandru să facă prietenie cu Evreii spre întărire?

Le voi scrie și eu cuvinte de mângâiere și-i voi preaînălța și le voi trimite daruri, ca să-mi fie ei spre ajutor".

Și le-a trimis cuvintele acestea: "Dimitrie regele, neamului Iudeilor, bucurie!

De vreme ce ați ținut legătura, pe care ați făcut-o cu noi, și ați rămas în prietenia noastră și nu v-ați lipit de vrăjmașii noștri, am auzit și ne-am bucurat.

Și acum rămâneți încă a ține credința către noi și vă vom răsplăti cu bunătăți pentru cele ce faceți cu noi.

Și vă vom lăsa cele ce trebuie a se lăsa și vă vom da daruri.

Și acum vă scutesc și vă iert pe toți Iudeii de dajdii și de prețul sării și de dajdia către rege.

Și a treia parte din sămânță și jumătate din roadele pomilor, ce mi se cuveneau mie, le iert de astăzi înainte; să nu se mai ia din țara lui Iuda și din cele trei ținuturi, ce i s-au adăugat de la Samaria și Galileea, din ziua de astăzi și până în veac.

Și Ierusalimul să fie sfânt și scutit de zeciuială și de biruri, precum și hotarele lui.

Las și stăpânirea cetății celei din Ierusalim și o dau arhiereului, ca să pună pază bărbații pe care-i va voi el.

Și pe toți Iudeii care au fost duși robi din Iuda în tot regatul meu, îi liberez fără răscumpărare; și toți să-i scutească de dări pe ei și pe vitele lor.

Și toate sărbătorile și zilele de odihnă și lunile noi, și zilele cele rânduite, și trei zile mai înainte de sărbătoare și trei zile după sărbătoare, să le fie scutite și slobode tuturor Iudeilor care sunt în stăpânirea mea.

Și nimeni nu va avea putere a face ceva sau a sminti pe cineva dintre ei pentru orice lucru.

Și să se înscrie din Iudei în oștirea regelui treizeci de mii de bărbați, și li se vor da aceeași soldă ca și tuturor oștirilor regelui.

Și se vor pune dintre ei în cetățile cele întărite și mari ale regelui; iar altora li se vor încredința dregătorii în cârmuirea regatului, și căpeteniile care vor fi peste ei să fie dintre ei și să umble după legile lor, precum a și poruncit regele pentru țara lui Iuda.

Și cele trei ținuturi, care s-au adăugat la Iuda de la țara Samariei, să se adauge la Iuda, ca să se socotească și să fie sub unul, și să nu asculte de alt stăpân decât numai de arhiereu.

Ptolemaida și ținutul ei, am dat-o dar templului din Ierusalim, pentru cheltuielile care se cuvin la cele sfinte.

Și eu am pe an cincisprezece mii de sicli de argint din veniturile regelui, de la locurile ce se cuvin lui.

Și tot ce a rămas, ce n-au dat cei care erau peste venituri, în anii trecuți, de acum vor da pentru nevoile templului.

Și în afară de acestea, cei cinci mii de sicli de argint, care se luau din veniturile templului Domnului în toți anii, să fie lăsați, că se cuvin aceștia preoților care slujesc.

Și oricine va scăpa în templul Domnului cel din Ierusalim și în toate hotarele lui, fiind datornici domnești sau pentru orice altă pricină, să se libereze, cu toate cele ce sunt ale lor, întru stăpânirea mea.

Și la zidirea și la înnoirea lucrurilor templului, cheltuieli se vor da din veniturile regelui.

Și la zidirea zidurilor Ierusalimului și la întărirea de jur împrejur, cheltuiala se va da din venitul regelui, și tot așa la zidirea întăriturilor din Iuda".

Și dacă a auzit Ionatan și poporul cuvintele acestea, nu le-a crezut, nici nu le-a primit, pentru că-și aducea aminte de răutatea cea mare pe care o făcuse în Israel și de necazurile avute.

Și le-a plăcut mai mult Alexandru, pentru că el a început a grăi cu ei cuvinte de pace și le-a fost într-ajutor în toate zilele.

Și a adunat regele Alexandru oștire mare și a tăbărât împotriva lui Dimitrie.

Și s-au războit acești doi regi și a fugit oastea lui Dimitrie, și l-a gonit Alexandru și l-a biruit.

Și s-a întărit războiul, până a apus soarele și a căzut Dimitrie în ziua aceea.

Și după întâmplările acestea, a trimis Alexandru la Ptolomeu, regele Egiptului, soli, zicând:

"Fiindcă m-am întors în regatul meu și am șezut pe scaunul părinților mei, și am dobândit domnia, și am biruit pe Dimitrie și am stăpânit țara noastră

Și am făcut război cu el, și a fost înfrânt el și tabăra lui de noi, și am șezut pe scaunul domniei lui,

Să așezăm acum între noi prietenie; dă-mi pe fiica ta să o iau de soție și îți voi fi ginere ți voi da ție și ei daruri vrednice de tine".

Și a răspuns regele Ptolomeu zicând: "Bună a fost ziua în care te-ai întors în țara părinților tăi și ai șezut pe scaunul lor de rege.

Și acum voi face ție cele ce ai scris; vino să ne întâlnim la Ptolemaida, ca să ne vedem unul cu altul, și te voi face ginere, precum ai zis".

Și a ieșit Ptolomeu din Egipt, el și Cleopatra, fiica lui, și a venit în Ptolemaida în anul o sută șaizeci și doi.

Și s-a întâlnit cu regele Alexandru și i-a dat lui pe Cleopatra, fiica sa, și a făcut nunta la Ptolemaida, cum fac regii, cu cinste mare.

Și a scris regele Alexandru lui Ionatan să vină întru întâmpinarea lui.

Și a mers cu mărire la Ptolemaida și s-a întâlnit cu cei doi regi și le-a dat, lor și prietenilor lor, argint și aur și daruri multe, și a aflat trecere înaintea lor.

Și au uneltit împotriva lui bărbați ucigași din Israel, oameni fără de lege care l-au pârât, dar nu i-a ascultat regele.

Și a poruncit regele și a dezbrăcat pe Ionatan de hainele lui și l-a îmbrăcat pe el cu porfiră.

Și l-a pus de a șezut cu sine și a zis căpeteniilor sale: "Ieșiți cu el în mijlocul cetății și strigați, ca nimeni să nu-l pârască de nici un lucru și nimeni să nu-l supere pentru nici o pricină.

Și dacă au văzut cei care îl pârau mărirea lui, precum s-a strigat, și că a fost îmbrăcat cu porfiră, au fugit toți.

Și l-a mărit regele și l-a scris între prietenii cei mai de frunte și l-a pus povățuitor și părtaș domniei.

Și s-a întors Ionatan la Ierusalim, cu pace și cu bucurie.

Iar în anul o sută șaizeci și cinci, a venit Dimitrie, fiul lui Dimitrie din Creta, în țara părinților săi.

Și a auzit regele Alexandru și s-a mâhnit și s-a întors la Antiohia.

Și a pus Dimitrie pe Apoloniu, mare căpitan care era peste Cele-Siria, și a adunat putere mare și a tăbărât la Iamnia și a trimis la Ionatan arhiereul zicând:

"Tu singur te ridici împotriva noastră și eu m-am făcut de râs și de batjocură pentru tine; pentru ce strângi tu putere împotriva noastră în munți?

Acum dar de nădăjduiești în puterile tale, coboară-te la noi, la câmp, și să ne batem amândoi acolo, căci cu mine este puterea cetăților.

Întreabă și află cine sunt eu și ceilalți care ne ajută. Și zi că nu pot să stea picioarele voastre în fața noastră, că de două ori au fost înfrânți părinții tăi în țara lor.

Și acum nu vei putea sta înaintea călărimii și a unei puteri ca aceasta la câmp, unde nu este piatră, nici pietricică, nici loc de fugă".

Auzind Ionatan cuvintele lui Apoloniu, s-a mâniat și a ales zece mii de bărbați și a ieșit din Ierusalim și i-a întâmpinat Simon, fratele lui, care îi venea în ajutor.

Și a tăbărât la Iafa, dar cetatea și-a închis porțile, că paza lui Apoloniu era la Iafa, și au pornit cu război asupra ei.

Și temându-se cei din cetate, i-au deschis lui și a stăpânit Ionatan Iafa.

Și a auzit Apoloniu și a tăbărât aproape cu trei mii de călăreți și cu putere multă și a mers la Azot, ca și cum ar fi dat înapoi, dar el înainta în câmpie, căci avea mulțime de călăreți și nădăjduia în ei.

Și Ionatan l-a urmărit până la Azot și s-au ciocnit oștile în război.

Și a lăsat Apoloniu o mie de călăreți ascunși în urma lor.

Și a aflat Ionatan că sunt curse în urma sa, și a înconjurat dușmanul tabăra lui Ionatan și au aruncat săgeți asupra Iudeilor de dimineață până seara.

Dar oastea Iudeilor sta, precum i-a poruncit Ionatan, și au obosit călăreții dușmani.

Atunci a împins înainte Simon oastea sa și s-a lovit cu dușmanii, pentru că se ostenise călărimea, și i-au zdrobit și au fugit.

Și călărimea s-a risipit prin câmp și a fugit la Azot și a intrat în templul lui Dagon, capiștea lor, ca să scape.

Și a aprins Ionatan Azotul și cetățile cele dimprejurul lui și a luat prăzile lor și capiștea lui Dagon, și pe toți cei care au fugit în ea i-a ars cu foc.

Și au fost cei care au căzut de sabie împreună cu cei care au fost arși, ca la opt mii de bărbați.

Și s-a sculat Ionatan de acolo și a tăbărât la Ascalon și au ieșit cei din cetate înaintea lui cu cinste mare.

Și s-a întors Ionatan la Ierusalim cu cei care erau cu el, având prăzi multe.

Și dacă a auzit regele Alexandru cuvintele acestea, i-a arătat lui Ionatan mai mare cinste.

Și i-a trimis o agrafă de aur, precum este obicei a se da rudelor domnești, și i-a dat Ecromul și toate hotarele lui să-i fie moșie.