Cartea întâi a macabeilor

Capitolul 13

Și a auzit Simon că a adunat Trifon putere multă, ca să vină în țara lui Iuda s-o piardă.

Și văzând că poporul este spăimântat și plin de frică, s-a suit în Ierusalim și a adunat poporul.

Și i-a mângâiat pe ei și le-a zis: "Voi știți câte am făcut eu și frații mei și casa tatălui meu pentru legi și pentru cele sfinte, și războaiele și nevoile pe care le-am făcut.

Pentru aceasta toți frații mei au pierit pentru Israel și am rămas eu singur,

Și acum să nu dea Dumnezeu ca să-mi cruț eu sufletul în toată vremea necazului; că nu sunt mai bun decât frații mei.

Ci voi căuta răzbunare pentru legea mea și pentru cele sfinte și pentru femeile și fiii noștri, că s-au adunat toate limbile, ca să ne piardă cu vrăjmășie.

Și s-a aprins duhul poporului, îndată ce a auzit cuvintele acestea, și a răspuns cu glas mare, zicând:

"Tu ne ești căpetenia noastră în locul lui Iuda și al lui Ionatan, fratele tău.

Poartă războiul nostru, și toate câte vei zice, vom face.

Și a adunat pe toți bărbații cei de război și a grăbit a săvârși zidurile Ierusalimului și a-l întări primprejur.

Și a trimis pe Ionatan al lui Absalom cu putere destulă la Iafa și, scoțând pe cei care erau acolo, a rămas în ea.

Și a pornit Trifon din Ptolemaida cu oștire multă, să intre în pământul Iudei și avea cu sine pe Ionatan în lanțuri.

Iar Simon a tăbărât la Hadid în preajma câmpului.

Și înțelegând Trifon că s-a sculat Simon în locul lui Ionatan, fratele său, și că vrea să pornească asupra lui cu război, a trimis la el soli, zicând:

"Pentru banii ce era dator Ionatan, fratele tău, la vistieria împărătească, pe urma slujbelor ce a avut, îl ținem închis.

Și acum trimite o sută de talanți de argint și pe doi fii ai lui ostatici, ca nu cumva, căpătând libertatea, să se viclenească spre noi, și noi îl vom elibera".

Și a cunoscut Simon că grăiește cu înșelăciune către el, însă tot a trimis banii Și pe prunci, ca să nu ridice vrăjmășie mare din partea poporului și să nu se zică:

"Pentru că Simon nu a trimis banii și pruncii, de aceea a pierit Ionatan".

Și a trimis pruncii și cei o sută de talanți; iar el a mințit și n-a slobozit pe Ionatan.

Și după aceea a venit Trifon, ca să intre în țară și să o supună și a înconjurat pe calea cea dinspre Adoraim; iar Simon și tabăra lui îl urmăreau în tot locul unde mergea.

Iar cei din cetate au trimis la Trifon soli, grăbindu-l să vină la ei prin pustiu și să le trimită hrană.

Și a gătit Trifon toată călărimea sa, ca să vină în noaptea aceea, dar a fost zăpadă multă și n-a putut veni din pricina zăpezii și, purcezând, a venit în Galaad.

Și când s-a apropiat de Bascama, a omorât pe Ionatan și l-a îngropat acolo.

Și s-a înapoiat Trifon și s-a dus în pământul său.

Și a trimis Simon și a luat oasele lui Ionatan, fratele său, și l-a îngropat în Modein, în cetatea părinților.

Și l-a plâns tot Israelul cu plângere mare și l-a jelit zile multe.

Și a zidit Simon mormântul tatălui său și al fraților lui și l-a înălțat cu chip frumos la vedere din piatră cioplită pe dinainte și pe dinapoi.

Și a pus deasupra șapte turnuri, unul în fața altuia: tatălui și maicii și celor patru frați.

Și le-a făcut împrejur lucrări meșteșugite și a pus stâlpi mari și a făcut pe stâlpi chipuri cu arme spre nume veșnic și lângă arme corăbii cioplite, ca să vadă toți cei care umblă pe mare.

Acesta este mormântul pe care l-a făcut în Modein și care este până în ziua de azi.

Iar Trifon, umblând cu vicleșug către regele Antioh cel Tânăr, l-a omorât.

Și a domnit în locul lui și și-a pus stema Asiei și a făcut prăpăd mare pe pământ.

Și a zidit Simon cetățile Iudeii și le-a întărit cu turnuri înalte și cu ziduri mari și cu porți cu zăvoare și a pus strânsură de bucate în cetăți.

Și alegând Simon bărbați. i-a trimis cu daruri la regele Dimitrie, ca să ierte țara, pentru că toate faptele lui Trifon erau jafuri.

Și a trimis la el regele Dimitrie după faptele acestea și i-a răspuns și i-a scris această scrisoare:

"Regele Dimitrie, lui Simon arhiereul și prietenul regilor, bătrânilor și neamului evreiesc, bucurie.

Am primit coroana de aur și ramura de finic și suntem gata să vă dăm pace mare și am scris celor mai mari peste treburi să vă lase cele ce vă iertăm.

Și câte am așezat cu voi rămân, și cetățile, pe care le-ați zidit, să fie ale voastre.

Iertăm scăpările din vedere și greșelile făcute până în ziua de astăzi și dăjdiile către rege cu care erați datori și orice se vămuia în Ierusalim să nu se mai vămuiască.

Și care vor fi vrednici dintre voi să se înscrie între ai noștri, să se înscrie și să fie între noi pace".

În anul o sută șaptezeci s-a ridicat jugul neamurilor de deasupra lui Israel.

Și a început poporul lui Israel a scrie în scrisori și în zapise: "În anul întâi pe vremea lui Simon arhiereul cel mare, mai-marele și cârmuitorul Iudeilor".

În zilele acelea a tăbărât Simon asupra Ghezerului și a înconjurat-o cu oștiri și a făcut un turn pe roate pentru luarea cetății și s-a apropiat de cetate și a lovit un turn și l-a luat.

Și cei din turnul pe roate au sărit în cetate și s-a făcut tulburare mare.

Și s-au suit cei din cetate cu femeile și cu fiii lor pe zid, rupându-și hainele și au strigat cu glas mare rugând pe Simon să facă pace cu ei și au zis:

"Să nu ne faci nouă după răutățile noastre; ci după mila ta".

Și i s-a făcut milă lui Simon de ei și nu i-a bătut, ci scoțându-i din cetate a curățit casele în care erau idolii, și așa au intrat în ea, lăudând și binecuvântând pe Domnul.

Și a scos din ea toată necurăția, a așezat acolo oameni care țin legea, a întărit-o și a zidit în ea locaș.

Iar cei din cetățuia din Ierusalim erau opriți a ieși și a merge în țară și a cumpăra și a vinde și au flămânzit foarte și mulți dintre ei au pierit de foame.

Și au strigat către Simon să-i primească și i-a primit și a scos pe cei care erau acolo și a curățit cetățuia de necurățenii.

Și au intrat în ea în douăzeci și trei ale lunii a doua, în anul o sută șaptezeci și unu, cu laude și cu stâlpări și harpe și chimvale și cu alăute și cu cântări și cântece, fiindcă marele vrăjmaș al lui Israel fusese înfrânt.

Și a rânduit ca în fiecare an să serbeze această zi cu veselie.

Și a întărit muntele templului Domnului cel de lângă cetate și au locuit acolo, el și cei care erau cu ei.

Și a văzut Simon că Ioan, feciorul său, este om deplin și l-a pus căpetenie peste toate oștirile și a locuit în Gaza.