Cartea a doua a macabeilor
Capitolul 11
Iar după puțină vreme Lisias, care era epitrop al regelui și rudenie și ispravnic peste toate treburile regelui foarte greu supărându-se pentru lucrul acesta ce s-a făcut,
A adunat aproape optzeci de mii și toată călărimea, și a venit împotriva Iudeilor, gândind să facă cetatea locaș Elinilor,
Templul să-l vândă cu bani, ca și pe celelalte capiști ale păgânilor, și arhieria în fiecare an să o scoată în vânzare.
Și nicidecum nu se gândea la puterea lui Dumnezeu, ci se semețea cu zecile de mii de pedestrași și cu miile de călăreți și cu optzeci de elefanți.
Deci intrând în Iudeea, s-a îndreptat spre Betțur, care era în loc greu de ajuns și departe de Ierusalim ca la cinci stadii, și l-a împresurat.
Iar dacă au aflat cei care erau cu Iuda Macabeul că bate cetățile, cu plângere și cu lacrimi se rugau Domnului împreună eu tot poporul ca să trimită înger bun spre izbăvirea lui Israel.
Și Macabeu, luând cel dintâi armele, a îndemnat pe ceilalți să stea împreună cu el la primejdii și să ajute pe frații săi.
Și împreună cu osârdie pornind, și la Ierusalim fiind ei, s-a arătat un călăreț eu haină albă mergând înaintea lor și cu arme de aur sclipind.
Și toți împreună au binecuvântat pe milostivul Dumnezeu și s-au întărit cu inimile, fiind gata a năvăli nu numai asupra oamenilor, ci și asupra fiarelor sălbatice și a zidurilor de fier.
Deci, apropiindu-se cu bună rânduială, având ajutor pe Domnul cel din car, Care Se milostivea spre ei,
Și ca niște lei năvălind asupra vrăjmașilor, au doborât la pământ din ei unsprezece mii de pedestrași, precum și o mie șase sute de călăreți.
Și pe toți i-au pus pe fugă și mai mulți dintre ei răniți, goi au scăpat și însuși Lisias a scăpat fugind cu ocară.
Și pentru că nu era lipsit de minte, chibzuind asupra înjosirii ce i s-a făcut și socotind că Evreii sunt nebiruiți, pentru că Atotputernicul Dumnezeu le ajută,
Trimițând la ei, a făgăduit că toate cele drepte le va primi și că și pe rege îl va îndupleca să le fie prieten.
Și a ascultat Macabeu de rugăciunile lui Lisias, în toate purtând grijă de cele de folos; căci câte a cerut Macabeu lui Lisias prin scrisori în privința Iudeilor, regele le-a îngăduit.
Iar cărțile cele scrise de Lisias Iudeilor erau astfel: "Lisias, mulțimii Iudeilor, bucurie.
Ioan și Abesalom, pe care voi i-ați trimis, dând scrisorile cele de la voi, au cerut să împlinesc cele scrise în ele.
Deci câte se cădeau a se arăta regelui, am arătat, și cele ce s-au întâmplat le-a iertat.
Deci de veți păzi bunăvoința față de stăpânire, și de aici înainte mă voi nevoi a mă face pricină de bunătăți pentru voi.
Și pentru acestea am poruncit și acestora și celor de la mine trimiși, cu de-amănuntul să vă vorbească.
Fiți sănătoși. Anul o sută patruzeci și opt, a lunii lui Distros, ziua a douăzeci și patra".
Iar epistola regelui cuprindea acestea: "Regele Antioh fratelui Lisias bucurie.
După ce tatăl nostru s-a mutat între zei, noi vrem ca acei de sub cârmuirea noastră să fie netulburați întru a lor purtare de grijă;
Auzind că Iudeii n-au voit a asculta de tatăl meu, ca să treacă la obiceiurile elinești, ci mai bine voiesc să-și țină legea lor, iar acum se roagă de noi, ca să-i îngăduim să-și țină legea lor,
Voind noi ca și neamul acesta să fie fără tulburare, am judecat ca și templul să li se întoarcă și să petreacă după obiceiurile strămoșilor lor.
Drept aceea bine vei face de vei trimite la ei și vei încheia pace cu ei, ca știind voia noastră să fie cu inimă bună și veseli să-și isprăvească lucrurile lor".
Iar Epistola pe care a scris-o regele către neamul Iudeilor era astfel: "Regele Antioh, marelui sfat al Iudeilor și celorlalți Iudei bucurie.
De sunteți sănătoși, sunteți precum voim, și noi suntem sănătoși.
Arătatu-ne-a Menelau cum că voi voiți a merge în patrie și a fi la ale voastre.
Drept aceea, celor care se vor întoarce până în treizeci de zile ale lunii Xantic, le dăm liberă voie,
Ca Iudeii să-și țină bucatele și legile lor ca și mai înainte, și nimeni dintre ei nici o supărare să nu aibă pentru cele ce prin neștiință s-au făcut.
Și am trimis și pe Menelau să vă mângâie.
Fiți sănătoși. Anul o sută patruzeci și opt, în cincisprezece zile ale lunii Xantic".
Trimis-au și Romanii la ei carte așa scrisă: "Quintus Memius, și Titus Manlius, împuterniciții Romanilor, poporului Iudeilor, bucurie!
Cele ce Lisias, ruda regelui, v-a îngăduit, și noi le îngăduim.
Iar pentru cele ce a judecat să se supună împăratului, trimiteți pe cineva îndată, după ce veți fi cercetat toată pricina, ca să înfățișăm totul împăratului precum voiți voi, fiindcă noi venim la Antiohia.
Drept aceea, grăbiți și trimiteți pe careva, ca și noi să știm ce voiți.
Fiți sănătoși. Anul o sută patruzeci și opt, zile cincisprezece ale lunii Xantic".