Cartea a doua a macabeilor
Capitolul 2
Și se află în arhive cum că Ieremia proorocul a poruncit celor care erau duși în robie să ia foc, precum s-a arătat.
Și că a poruncit proorocul celor care erau duși în robie, când le-a dat sulul legii, ca să nu uite poruncile Domnului și să nu rătăcească cu cugetele, văzând chipuri de aur și de argint și podoaba cea de primprejurul lor.
Și altele ca acestea zicând, îi îndemna să nu depărteze legea de la inima lor.
Și era tot în acele scrieri cum că proorocul, luând poruncă de la Domnul, a poruncit ca să aducă cu sine cortul și chivotul.
Și ieșind la muntele în care s-a suit Moise și a văzut țara ce i s-a dat ca moștenire, Ieremia a venit acolo și a aflat loc în peșteră, și cortul și chivotul și jertfelnicul tămâierii le-a băgat acolo și a astupat ușa.
Și venind unii din cei care mergeau după el, ca să însemne calea, n-au putut-o găsi.
Aflând acest lucru, Ieremia i-a înfruntat și a zis că necunoscut va fi locul acela, până când va aduna Dumnezeu adunarea poporului și Se va milostivi.
Și atunci Domnul va arăta acestea, și se va arăta slava Domnului și norul, precum s-a arătat și lui Moise, și precum cu slavă s-au arătat când s-a rugat Solomon să se sfințească templul,
Și ca un înțelept a adus jertfă de sfințirea și de săvârșirea templului Domnului;
Precum, când s-a rugat Moise către Domnul, și s-a coborât foc din cer și a mistuit cele ale jertfei, așa și Solomon s-a rugat, și coborându-se foc, a ars arderile de tot.
Moise a zis: "Fiindcă jertfa pentru păcat n-a fost mâncată, ca a fost mistuită".
Asemenea și Solomon opt zile a prăznuit.
Și se spuneau nu numai acestea în pomenirile lui Neemia, dar și cum el, întemeind o bibliotecă, a adunat cele despre regi și despre prooroci, și ale lui David, și cărțile cele trimise de regii perși pentru dări,
Asemenea și Iuda, cărțile care s-au risipit din pricina războiului ce s-a făcut nouă, toate le-a adunat, și sunt la noi.
Dintre acestea, de vă vor trebui, să trimiteți oameni care să vi le aducă.
Vrând dar a prăznui sărbătoarea curățirii templului, v-am scris vouă; drept aceea bine veți face de veți ține zilele acestea.
Și Dumnezeu, Cel care a izbăvit pe tot poporul Său a dat tuturor moștenirea și împărăția și preoția și sfințenia.
Precum a făgăduit prin lege, să nădăjduim în Dumnezeu, că în curând ne va milui pe noi și ne va aduna de sub cer la locul cel sfânt.
Că din mari răutăți ne-a scos și locașul sfânt l-a curățit".
Despre istoria lui Iuda Macabeul și a fraților lui, curățirea marelui templu și înnoirea altarului,
Și războaiele ce au făcut împotriva lui Antioh Epifan și împotriva lui Eupator, fiul lui,
Și arătările cele din cer ce s-au făcut celor care vitejește s-au nevoit pentru iudaism, încât, puțini fiind ei, toată țara au cucerit din nou și mulțime de barbari au izgonit,
Și templul cel în toată lumea vestit au zidit, ți cetatea au făcut-o slobodă, și legile cele părăsite le-au adus la loc, Domnul cu toată bunătatea, milostiv fiindu-le;
Aceste toate de către Iason Cirineanul istorisite în cinci cărți vom încerca într-o carte a le scrie.
Că socotind mulțimea numerelor și greutatea care este celor care vor să pătrundă cu de-amănuntul povestirile istoriei, din pricina mulțimii materiei,
Am avut grijă ca, celor care vor vrea să citească, să le fie mângâiere sufletească; iar celor care se vor nevoi a le ține minte, ușurare, și tuturor celor care vor citi, folos.
Iar noi, care ne-am apucat a scurta acest lucru, nu de mică osteneală, ci de lucru plin de priveghere ne-am apucat,
Lucru nu de mai puțină îndemânare decât a celui care gătește ospăț și caută folosul altora. Deși lucrul nu este ușor, pentru mulțumirea celor mulți vom suferi bucuroși pătimirea aceasta.
A alege cu amănuntul adevărul fiecărui lucru, lăsăm celui care a scris; iar aici mai mult ne ostenim, ca să ne ținem de regulile prescurtării.
Că precum meșterul casei celei noi se cade să poarte grijă de toată așezarea, iar cel care se apucă a o înfrumuseța și a o zugrăvi trebuie să caute cele ce sunt spre podoabă, așa trebuie a socoti și despre noi.
Că a căuta și a culege multe cu amănuntul, și a vorbi despre toate, este de datoria celui care scrie istoria;
Iar a urmări scurtarea povestirii și a lăsa cercetarea lucrării este în voia celui care face prescurtarea.
De aici dar vom începe istorisirea, la cele de mai sus atâta adăugând, că neînțelept lucru ar fi în precuvântare a înmulți cuvintele și istoria a o scurta.