Cartea a treia a Regilor

Capitolul 21

Iar după aceasta iată ce s-a mai întâmplat: Nabot Izreeliteanul avea în Izreel o vie lângă curtea lui Ahab, regele Samariei.

Și a grăit Ahab cu Nabot și a zis: "Să-mi dai mie via ta, ca să-mi fac din ea o grădină de verdețuri, căci e aproape de casa mea; iar în locul ei îți voi da o vie mai bună decât aceasta, sau dacă îți convine mai bine, îți voi da argint cât prețuiește ea".

Nabot însă a zis către Ahab: "Să mă ferească Dumnezeu să-ți dau eu moștenirea părinților mei!"

Și a venit Ahab acasă trist și mânios pentru cuvântul care i-l spusese Nabot Izreeliteanul, zicând: Nu-îi dau moștenirea părinților mei. Și cu duhul tulburat, s-a culcat în patul său, s-a întors cu fața la perete și n-a mâncat.

Atunci a intrat Izabela, femeia lui la el și i-a zis: "De ce este întristat duhul tău și nu mănânci?"

Iar el a zis: "Când am vorbit cu Nabot Izreeliteanul și i-am zis: Dă-mi via ta pe bani, sau dacă vrei, să-îi dau altă vie în locul ei, el a zis: Nu-ți dau via mea, că este moștenirea părinților mei".

A zis Izabela, femeia lui: "Ce cârmuire ar mai fi în Israel, dacă tu ai face tot așa? Scoală, mănâncă și fii cu voie bună, că via lui Nabot Izreeliteanul ți-o dau eu!"

Apoi ea a scris scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu inelul lui și a trimis aceste scrisori la bătrânii și la fruntașii din cetatea lui Nabot, care locuiau cu el acolo.

În scrisori însă ea scria așa: "Vestiți tuturor să postească post și puneți pe Nabot înaintea poporului.

Și aduceți doi oameni netrebnici să mărturisească împotriva lui și să spună: Ai hulit pe Dumnezeu și pe rege; și apoi să-l scoateți afară și să-l ucideți cu pietre și așa să moară".

Și au făcut bărbații cetății lui Nabot, bătrânii și fruntașii care locuiau cu el în cetate, așa cum le poruncise Izabela și cum era scris în scrisorile trimise de ea lor:

Au vestit post tuturor și au pus pe Nabot înaintea poporului.

Atunci au ieșit doi oameni ticăloși. și au stat împotriva lui Nabot și au mărturisit acești oameni răi în fața poporului și au zis: "Nabot a hulit pe Dumnezeu și pe rege". Iar ei l-au scos afară din cetate și l-au bătut cu pietre și a murit.

Apoi au trimis la Izabela să-i spună: "Nabot a fost omorât cu pietre".

Auzind Izabela că Nabot a fost bătut eu pietre și a murit, a zis către Ahab: "Scoală și ia în stăpânire via lui Nabot Izreeliteanul, care n-a vrut să ți-o vândă cu bani; că Nabot nu mai trăiește, ci a murit!"

Când a auzit Ahab că Nabot Izreeliteanul a fost ucis, și-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat cu sac, și apoi s-a sculat Ahab ca să se ducă la via lui Nabot Izreeliteanul și să o ia în stăpânire.

Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul:

"Scoală și ieși în întâmpinarea lui Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria, că iată acum e la via lui Nabot, unde s-a dus ca să o ia în stăpânire,

Și spune-i: Așa grăiește Domnul: Ai ucis și vrei încă să intri în moștenire? Și să-i mai spui: Așa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii și sângele tău!",

Și a zis Ahab către Ilie: "M-ai aflat, dușmanule, și aici!" Iar el a zis: "Te-am aflat, căci te-ai încumetat să săvârșești fapte nelegiuite înaintea ochilor Domnului și să-L minți.

Așa zice Domnul: "Iată voi aduce peste tine necazuri și te voi mătura și voi stârpi din ai lui Ahab pe cei de parte bărbătească, fie rob, fie slobod, în Israel;

Și voi face cu casa ța cum am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, și cu casa lui Baeșa, fiul lui Ahia, pentru fărădelegea cu care M-ai mâniat și ai dus pe Israel în păcat".

Asemenea și pentru Izabela a grăit Domnul: "Câinii vor mânca pe Izabela pe zidul Izreelului.

Cine va muri din ai lui Ahab în cetate, pe acela câinii îl vor mânca, iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca;

Căci n-a fost încă nimeni ca Ahab, care să se încumete a săvârși fapte urâte înaintea ochilor Domnului, la care l-a împins Izabela soția sa.

S-a purtat rău ca un ticălos, urmând după idoli, cum au făcut Amoreii pe care Domnul i-a izgonit de la fața fiilor lui Israel".

Când a auzit Ahab toate cuvintele acestea, a început să plângă, și-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat pesta trupul său cu sac, a postit și a dormit în sac și a umblat trist.

Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul, pentru Ahab, și a zis Domnul:

Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Fiindcă s-a smerit înaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui, ci în zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!