Faptele Sfinţilor Apostoli - Capitolul 14

Capitolul 14

Și în Iconiu au intrat ei, ca de obicei, în sinagoga iudeilor și astfel au vorbit, încât o mare mulțime de iudei și de elini au crezut.

Dar iudeii care n-au crezut au răsculat și au înrăit sufletele păgânilor împotriva fraților.

Deci multă vreme au stat acolo, grăind cu îndrăzneală întru Domnul, Care da mărturie pentru cuvântul harului Său, făcând semne și minuni prin mâinile lor.

Și mulțimea din cetate s-a dezbinat și unii țineau cu iudeii, iar alții țineau cu apostolii.

Și când păgânii și iudeii, împreună cu căpeteniile lor, au dat năvală ca să-i ocărască și să-i ucidă cu pietre,

Înțelegând, au fugit în cetățile Licaoniei: la Listra și Derbe și în ținutul dimprejur.

Și acolo propovăduiau Evanghelia.

Și ședea jos în Listra un om neputincios de picioare, fiind olog, din pântecele maicii sale și care nu umblase niciodată.

Acesta asculta la Pavel când vorbea. Iar Pavel, căutând spre el și văzând că are credință ca să se mântuiască,

A zis cu glas puternic: Scoală-te drept, pe picioarele tale. Și el a sărit și umbla.

Iar mulțimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, au ridicat glasul lor în limba licaonă, zicând: Zeii, asemănându-se oamenilor, s-au coborât la noi.

Și numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului.

Iar preotul lui Zeus, care era înaintea cetății, aducând la porți tauri și cununi, voia să le aducă jertfă împreună cu mulțimile.

Și auzind Apostolii Pavel și Barnaba, și-au rupt veșmintele, au sărit în mulțime, strigând,

Și zicând: Bărbaților, de ce faceți acestea? Doar și noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi, binevestind să vă întoarceți de la aceste deșertăciuni către Dumnezeu cel viu, Care a făcut cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt în ele,

Și Care, în veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor,

Deși El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi și timpuri roditoare, umplând de hrană și de bucurie inimile voastre.

Și acestea zicând, abia au potolit mulțimile, ca să nu le aducă jertfă.

Iar de la Antiohia și de la Iconiu au venit iudei, care au atras mulțimile de partea lor, și, bătând pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, gândind că a murit.

Dar înconjurându-l ucenicii, el s-a sculat și a intrat în cetate. Și a doua zi a ieșit cu Barnaba către Derbe.

Și binevestind cetății aceleia și făcând ucenici mulți, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu și la Antiohia,

Întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credință și (arătându-le) că prin multe suferințe trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu.

Și hirotonindu-le preoți în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredințat pe ei Domnului în Care crezuseră.

Și străbătând Pisidia, au venit în Pamfilia.

Și după ce au grăit cuvântul Domnului în Perga, au coborât la Atalia.

Și de acolo au mers cu corabia spre Antiohia, de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu, spre lucrul pe care l-au împlinit.

Și venind și adunând Biserica, au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei și că a deschis păgânilor ușa credinței.

Și au petrecut acolo cu ucenicii nu puțină vreme.