Faptele Sfinţilor Apostoli - Capitolul 28

Capitolul 28

Și după ce am scăpat, am aflat că insula se numește Malta.

Iar locuitorii ei ne arătau o deosebită omenie, căci, aprinzând foc, ne-au luat pe toți la ei din pricina ploii care era și a frigului.

Și strângând Pavel grămadă de găteje și punându-le în foc, o viperă a ieșit de căldură și s-a prins de mâna lui.

Și când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alții: Desigur că ucigaș este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deși a scăpat din mare.

Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit nici un rău.

Iar ei așteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar așteptând ei mult și văzând că nu i se întâmplă nimic rău, și-au schimbat gândul și ziceau că el este un zeu.

Și împrejurul acelui loc erau țarinile căpeteniei insulei, Publius, care, primindu-ne, ne-a găzduit prietenos trei zile.

Și s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, cuprins de friguri și de urdinare cu sânge, la care intrând Pavel și rugându-se, și-a pus mâinile peste el și l-a vindecat.

Și întâmplându-se aceasta, veneau la el și ceilalți din insulă care aveau boli și se vindecau;

Și aceștia ne-au cinstit mult și, când am plecat, ne-au pus la îndemână toate cele de trebuință.

După trei luni am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în insulă și care avea pe ea însemnul Dioscurilor.

Și ajungând la Siracuza, am rămas acolo trei zile.

De unde, înconjurând, am sosit la Regium. Și după o zi, suflând vânt de miazăzi, am ajuns la Puteoli în cealaltă zi.

Găsind acolo frați, am fost rugați să rămânem la ei șapte zile. Și așa am venit la Roma.

Și de acolo, auzind frații cele despre noi, au venit întru întâmpinarea noastră până la Forul lui Apius și la Trei Taverne, pe care, văzându-i, Pavel a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat.

Iar când am intrat în Roma, sutașul a predat pe cei legați comandantului taberei, iar lui Pavel i s-a îngăduit să locuiască aparte cu ostașul care îl păzea.

Și după trei zile Pavel a chemat la el pe cei care erau fruntașii iudeilor. Și, adunându-se, zicea către ei: Bărbați frați, deși eu n-am făcut nimic rău împotriva poporului (nostru) sau a datinilor părintești, am fost predat de la Ierusalim, în mâinile romanilor.

Aceștia, după ce m-au cercetat, voiau să-mi dea drumul, fiindcă nu era în mine nici o vină vrednică de moarte.

Dar iudeii, împotrivindu-mi-se, am fost nevoit să cer să fiu judecat de Cezarul, dar nu că aș avea de adus vreo pâră neamului meu.

Deci pentru această cauză v-am chemat să vă văd și să vorbesc cu voi. Căci pentru nădejdea lui Israel mă aflu eu în acest lanț.

Iar ei au zis către el: Noi n-am primit din Iudeea nici scrisori despre tine, nici nu a venit cineva dintre frați, ca să ne vestească sau să ne vorbească ceva rău despre tine.

Dar dorim să auzim de la tine cele ce gândești; căci despre eresul acesta ne este cunoscut; că pretutindeni i se stă împotrivă.

Deci, rânduindu-i o zi, au venit la el, la gazdă, mai mulți. Și de dimineața până seara, el le vorbea, dând mărturie despre împărăția lui Dumnezeu, căutând să-i încredințeze despre Iisus din Legea lui Moise și din prooroci.

Și unii credeau celor spuse, iar alții nu credeau.

Și neînțelegându-se unii cu alții, au plecat, zicând Pavel un cuvânt că: Bine a vorbit Duhul Sfânt prin Isaia proorocul, către părinții noștri,

Când a zis: "Mergi la poporul acesta și zi: Cu auzul veți auzi și nu veți înțelege și uitându-vă veți privi, dar nu veți vedea.

Căci inima acestui popor s-a învârtoșat și cu urechile greu au auzit și ochii lor i-au închis. Ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă și Eu să-l vindec".

Deci cunoscut să vă fie vouă că această mântuire a lui Dumnezeu s-a trimis păgânilor, și ei vor asculta.

Și după ce a zis el acestea, iudeii au plecat având între ei mare neînțelegere.

Iar Pavel a rămas doi ani întregi în casa luată de el cu chirie, și primea pe toți care veneau la el,

Propovăduind împărăția lui Dumnezeu și învățând cele despre Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăzneala și fără nici o piedică.