Faptele Sfinţilor Apostoli - Capitolul 21

Capitolul 21

Și după ce ne-am despărțit de ei, am plecat pe apă și, mergând drept, am venit la Cos și a doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara.

Și găsind o corabie, care mergea în Fenicia, ne-am urcat în ea și am plecat.

Și zărind Ciprul și lăsându-l la stânga, am plutit spre Siria și ne-am coborât în Tir, căci acolo corabia avea să descarce povara.

Și găsind pe ucenici, am rămas acolo șapte zile. Aceștia spuneau lui Pavel, prin duhul, să nu se suie la Ierusalim.

Și când am împlinit zilele, ieșind, am plecat, petrecându-ne toți, împreună cu femei și cu copii, până afară din cetate și, plecând genunchii pe țărm, ne-am rugat.

Și ne-am îmbrățișat unii pe alții și ne-am urcat în corabie, iar aceia s-au întors la ale lor.

Iar noi, sfârșind călătoria noastră pe apă, de la Tir am venit la Ptolemaida și, îmbrățișând pe frați, am rămas la ei o zi.

Iar a doua zi, ieșind, am venit la Cezareea. Și intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei șapte (diaconi), am rămas la el.

Și acesta avea patru fiice, fecioare, care prooroceau.

Și rămânând noi acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un prooroc cu numele Agav;

Și, venind el la noi, a luat brâul lui Pavel și legându-și picioarele și mâinile a zis: Acestea zice Duhul Sfânt: Pe bărbatul al căruia este acest brâu, așa îl vor lega iudeii la Ierusalim și-l vor da în mâinile neamurilor.

Și când am auzit acestea, îl rugam și noi și localnicii să nu se suie la Ierusalim.

Atunci a răspuns Pavel: Ce faceți de plângeți și-mi sfâșiați inima? Căci eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci să și mor în Ierusalim pentru numele Domnului Iisus.

Și neînduplecându-se el, ne-am liniștit, zicând: Facă-se voia Domnului.

Iar după zilele acestea, pregătindu-ne, ne-am suit la Ierusalim.

Și au venit împreună cu noi și dintre ucenicii din Cezareea, ducându-ne la un oarecare Mnason din Cipru, vechi ucenic, la care am fost găzduiți.

Și sosind la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie.

Iar a doua zi Pavel a mers cu noi la Iacov și au venit acolo toți preoții.

Și îmbrățișându-i le povestea cu de-amănuntul cele ce a făcut Dumnezeu între neamuri, prin slujirea lui.

Iar ei, auzind, slăveau pe Dumnezeu, și i-au zis: Vezi frate, câte mii de iudei au crezut și toți sunt plini de râvnă pentru lege.

Și ei au auzit despre tine că înveți pe toți iudeii, care trăiesc printre neamuri, să se lepede de Moise, spunându-le să nu-și taie împrejur copiii, nici să umble după datini.

Ce este deci? Fără îndoială, trebuie să se adune mulțime, căci vor auzi că ai venit.

Fă, deci, ceea ce îți spunem. Noi avem patru bărbați, care au asupra lor o făgăduință;

Pe aceștia luându-i, curățește-te împreună cu ei și cheltuiește pentru ei ca să-și radă capul, și vor cunoaște toți că nimic nu este (adevărat) din cele ce au auzit despre tine, dar că tu însuți umbli după Lege și o păzești.

Cât despre păgânii care au crezut, noi le-am trimis o scrisoare, hotărându-le să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor și de sânge și de (animal) sugrumat și de desfrâu.

Atunci Pavel, luând cu el pe acei bărbați, curățindu-se împreună cu ei a doua zi, a intrat în templu, vestind împlinirea zilelor curățirii, până când a fost adusă ofranda pentru fiecare din ei.

Și când era să se împlinească cele șapte zile, iudeii din Asia, văzându-l în templu, au întărâtat toată mulțimea și au pus mâna pe el,

Strigând: Bărbați israeliți, ajutați! Acesta este omul care învață pe toți pretutindeni, împotriva poporului și a Legii și a locului acestuia; încă și elini a adus în templu și a spurcat acest loc sfânt.

Căci ei văzuseră mai înainte cu el împreună în cetate pe Trofim din Efes, pe care socoteau că Pavel l-a adus în templu.

Și s-a mișcat toată cetatea și poporul a alergat din toate părțile și, punând mâna pe Pavel, îl trăgeau afară din templu și îndată au închis porțile.

Dar când căutau ei ca să-l omoare, a ajuns veste la comandantul cohortei, că tot Ierusalimul s-a tulburat.

Acela, luând îndată ostași și sutași, a alergat la ei; iar ei, văzând pe comandant și pe ostași, au încetat de a mai bate pe Pavel.

Apropiindu-se atunci comandantul, a pus mâna pe el și a poruncit să fie legat cu două lanțuri și întrebat cine este și ce a făcut.

Iar unii strigau în mulțime una, alții altceva și neputând să înțeleagă adevărul, din cauza tulburării, a poruncit să fie dus în fortăreață.

Când a ajuns la trepte, a trebuit, de furia mulțimii, să fie purtat de ostași.

Căci mergea după el mulțime de popor, strigând: Omoară-l!

Și vrând să-l ducă în fortăreață, Pavel a zis comandantului: Îmi este îngăduit să vorbesc ceva cu tine? Iar el a zis: Știi grecește?

Nu ești tu, oare, egipteanul care, înainte de zilele acestea, te-ai răsculat și ai scos în pustie pe cei patru mii de bărbați răzvrătiți?

Și a zis Pavel: Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți care nu este neînsemnată. Te rog dă-mi voie să vorbesc către popor.

Și dându-i-se voie, Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Și făcându-se mare tăcere, a vorbit în limba evreiască, zicând: