Facerea (Geneza)

Capitolul 19

Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot ședea la poarta Sodomei. Și văzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor și s-a plecat cu fața până la pământ

Și a zis: "Stăpânii mei, abateți-vă pe la casa slugii Voastre, ca să rămâneți acolo; spălați-Vă picioarele, iar dimineață, sculându-Vă, Vă veți duce în drumul Vostru". Ei însă au zis: "Nu, ci vom rămâne în uliță".

Iar el I-a rugat stăruitor și S-au abătut la el și au intrat în casa lui. Atunci el Le-a gătit mâncare, Le-a copt azime și au mâncat.

Dar mai înainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetății Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa,

Și au chemat afară pe Lot și au zis către el: "Unde sunt Oamenii, Care au intrat să mâie la tine? Scoate-I ca să-I cunoaștem!"

Și a ieșit Lot la ei dinaintea ușii și, închizând ușa după dânsul,

A zis către ei: "Nu, frații mei, să nu faceți nici un rău.

Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceți cu ele ce veți vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceți nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperișul casei mele!"

Iar ei au zis către el: "Pleacă de aici! Ești un venetic și acum faci pe judecătorul? Mai rău decât Acelora iți vom face!" Și repezindu-se spre Lot, se apropiară să spargă ușa.

Atunci Oamenii aceia, care găzduiau în casa lui Lot, întinzându-Și mâinile, au tras pe Lot în casă la Ei și au încuiat ușa;

Iar pe oamenii, care erau la ușa casei, i-au lovit cu orbire de la mic până la mare, încât în zadar se chinuiau să găsească ușa.

Apoi au zis cei doi Oameni către Lot: "Ai tu pe cineva din ai tăi aici? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe oricine altul în cetate, scoate-i din locul acesta,

Că Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului și Domnul Ne-a trimis să-l pierdem".

Atunci a ieșit Lot și a grăit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui, și le-a zis: "Sculați-vă și ieșiți din locul acesta, că va să piardă Domnul cetatea". Ginerilor însă li s-a părut că el glumește.

Iar în revărsatul zorilor grăbeau îngerii pe Lot, zicând: "Scoală, ia-ți femeia și pe cele două fete ale tale, pe care le ai, și ieși, ca să nu pieri și tu pentru nedreptățile cetății!"

Dar fiindcă el zăbovea, îngerii, din mila Domnului către el, l-au apucat de mână pe el și pe femeia lui și pe cele două fete ale lui

Și, scoțându-l afară, unul din Ei a zis: "Mântuiește-ți sufletul tău! Să nu te uiți înapoi, nici să te oprești în câmp, ci fugi în munte, ca să nu pieri cu ei!

Iar Lot a zis către Dânșii: "Nu, Stăpâne!

Iată sluga Ta a aflat bunăvoință înaintea Ta și Tu ai făcut milă mare cu mine, mântuindu-mi viața; dar nu voi putea să fug până în munte, ca să nu mă ajungă primejdia și să nu mor.

Iată cetatea aceasta este mai aproape; să fug acolo și să mă izbăvesc. Ea e mică și-mi voi scăpa acolo viața prin Tine!"

Și i-a zis îngerul: "Iată, îți cinstesc fața și-ți împlinesc acest cuvânt, să nu pierd cetatea despre care grăiești.

Grăbește dar și fugi acolo; că nu pot să fac nimic până nu vei ajunge tu acolo!" De aceea s-a și numit cetatea aceea Țoar.

Când s-a ridicat soarele deasupra pământului, a intrat Lot în Țoar.

Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma și Gomora ploaie de pucioasă și foc din cer de la Domnul

Și a stricat cetățile acestea, toate împrejurimile lor, pe toți locuitorii cetăților și toate plantele ținutului aceluia.

Femeia lui Lot însă s-a uitat înapoi și s-a prefăcut în stâlp de sare.

Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineață și s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului

Și, căutând spre Sodoma și Gomora și spre toate împrejurimile lor, a văzut ridicându-se de la pământ fumegare, ca fumul dintr-un cuptor.

Dar, când a stricat Dumnezeu toate cetățile din părțile acelea, și-a adus aminte Dumnezeu de Avraam și a scos pe Lot afară din prăpădul cu care a stricat Dumnezeu cetățile, unde trăia Lot.

Apoi a ieșit Lot din Țoar și sa așezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Țoar, și a locuit într-o peșteră, împreună cu cele două fete ale sale.

Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: "Tatăl nostru e bătrân și nu-i nimeni în ținutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.

Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin și să ne culcăm cu el și să ne ridicăm urmași dintr-însul!"

Și au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; și în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei și acesta n-a simțit când s-a culcat și când s-a sculat ea.

Iar a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: "Iată, eu am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin și în noaptea aceasta și să intri și tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmași din tatăl nostru!"

Și l-au îmbătat cu vin și în noaptea aceasta și a intrat și cea mai mică și a dormit cu el; și el n-a știut când s-a culcat ea, nici când s-a sculat ea.

Și au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor.

Și a născut cea mai mare un fiu, și i-a pus numele Moab, zicând: "Este din tatăl meu". Acesta e tatăl Moabiților, care sunt și astăzi.

Și a născut și cea mai mică un fiu și i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: "Acesta-i fiul neamului meu". Acesta e tatăl Amoniților, care sunt și astăzi.