Facerea (Geneza)

Capitolul 50

Atunci Iosif, căzând pe fața tatălui său, l-a plâns și l-a sărutat.

Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai săi, să îmbălsămeze pe tatăl său și doctorii au îmbălsămat pe Israel.

După ce s-au împlinit patruzeci de zile, că atâtea zile trebuie pentru îmbălsămare, l-au plâns Egiptenii șaptezeci de zile.

Iar dacă au trecut zilele plângerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: "De am aflat bunăvoință în ochii voștri, ziceți lui Faraon așa:

Tatăl meu m-a jurat și a zis: Iată, eu am să mor; tu însă să mă îngropi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat eu în pământul Canaan. Și acum aș vrea să mă duc ca să îngrop pe tatăl meu și să mă întorc". și i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif,

Iar Faraon a răspuns: "Du-te și îngroapă pe tatăl tău, cum te-a jurat el!"

Deci, s-a dus Iosif să îngroape pe tatăl său și au mers împreună cu el toți slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui și toți bătrânii din țara Egiptului

Și toată casa lui Iosif și frații lui și toată casa tatălui său și neamul lui. Numai copiii lor și oile și vitele lor le-au lăsat în țara Goșen.

Au plecat de asemenea cu el căruțe și călăreți și s-a făcut tabăra mare foarte.

Și ajungând ei la aria lui Atad de lângă Iordan, au plâns acolo plângere mare și tare foarte și a jelit Iosif pe tatăl său șapte zile.

Văzând Canaaneii, locuitorii ținutului aceluia, plângerea de la aria Atad, au zis: "Mare e plângerea aceasta la Egipteni". De aceea s-a dat locului aceluia numele Abel-Mițraim, adică plângerea Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan.

Așa au făcut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el:

L-au dus fiii lui în pământul Canaan și l-au îngropat în peștera din țarina Macpela, cea de lângă Mamvri, pe care o cumpărase Avraam cu țarină cu tot de la Efron Heteul, ca moșie de îngropare.

Apoi Iosif, după îngroparea tatălui său, s-a întors în Egipt, și el, și frații lui, și toți cei ce merseseră cu el la îngroparea tatălui său.

Văzând însă frații lui Iosif că a murit tatăl lor, au zis ei: "Ce vom face, dacă Iosif ne va urî și va vrea să se răzbune pentru răul ce i-am făcut?

Atunci au trimis ei la Iosif să i se spună: "Tatăl tău înainte de moarte te-a jurat și a zis:

"Așa să spuneți lui Iosif: Iartă fraților tăi greșeala și păcatul lor și răul ce ți-au făcut. Iartă deci vina robilor Dumnezeului tatălui tău!" Și a plâns Iosif când i s-au spus acestea.

Apoi au venit și frații lui și, căzând înaintea lui, au zis: "Iată, noi suntem robii tăi".

Iar Iosif le-a zis: "Nu vă temeți! Sunt eu, oare, în locul lui Dumnezeu?

Iată, voi ați uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors în bine, ca să facă cele ce sunt acum și să păstreze viața unui popor numeros.

Deci nu vă mai temeți! Eu vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri". Și i-a mângâiat și le-a vorbit de la inimă.

Apoi a locuit Iosif în Egipt, el și frații lui și toată casa tatălui său. Și a trăit Iosif o sută zece ani.

Și a văzut Iosif pe urmașii lui Efraim până la al treilea neam. De asemenea și copiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui Iosif.

În cele din urmă a zis Iosif către frații săi: "Iată, am să mor. Dar Dumnezeu vă va cerceta, vă va scoate din pământul acesta și vă va duce în pământul pentru care Dumnezeul părinților noștri S-a jurat lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov".

La urmă a jurat Iosif pe fiii lui Israel, zicând: "Dumnezeu are să vă cerceteze, dar voi să scoateți oasele mele de aici!"

Și a murit Iosif de o sută zece ani. L-au îmbălsămat și l-au pus într-un sicriu, în pământul Egiptului.