Facerea (Geneza)

Capitolul 27

Iar după ce a îmbătrânit Isaac și au slăbit vederile ochilor săi, a chemat pe Isav, pe fiul său cel mai mare, și i-a zis: "Fiul meu!" Zis-a acela: "Iată-mă!"

Și Isaac a zis: "Iată, eu am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele.

Ia-ți dară uneltele tale, tolba și arcul, și ieși la câmp și adu-mi ceva vânat;

Să-mi faci mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu până nu mor!"

Rebeca însă a auzit ce a zis Isaac către fiul său Isav. S-a dus deci Isav la câmp să vâneze ceva pentru tatăl său;

Iar Rebeca a zis către Iacov, fiul cel mai mic: "Iată, eu am auzit pe tatăl tău grăind cu Isav, fratele tău, și zicând:

"Adu vânat și fă-mi o mâncare să mănânc și să te binecuvântez înaintea Domnului, până a nu muri".

Acum dar, fiul meu, ascultă ce am să-ți poruncesc:

Du-te la turmă, adu-mi de acolo doi iezi tineri și buni și voi face din ei mâncare, cum îi place tatălui tău;

Iar tu o vei duce tatălui tău să mănânce, ca să te binecuvânteze tatăl tău înainte de a muri".

Iacov însă a zis către Rebeca, mama sa: "Isav, fratele meu, e om păros, iar eu n-am păr.

Nu cumva tatăl meu să mă pipăie și voi fi în ochii lui ca un înșelător și în loc de binecuvântare, voi atrage asupră-mi blestem".

Zis-a mama sa: "Fiul meu, asupra mea să fie blestemul acela; ascultă numai povața mea și du-te și adu-mi iezii!"

Atunci, ducându-se Iacov, a luat și a adus mamei sale iezii, iar mama sa a gătit mâncare, cum îi plăcea tatălui lui.

Apoi a luat Rebeca haina cea mai frumoasă a lui Isav, fiul ei cel mai mare, care era la ea în casă, și a îmbrăcat pe Iacov, fiul ei cel mai mic;

Iar cu pieile iezilor a înfășurat brațele și părțile goale ale gâtului lui.

Și a dat mâncarea și pâinea ce gătise în mâinile lui Iacov, fiul său,

Și acesta a intrat la tatăl său și a zis: "Tată!" Iar acela a răspuns: "Iată-mă! Cine ești tu, copilul meu?"

Zis-a Iacov către tatăl său: "Eu sunt Isav, întâiul tău născut. Am făcut precum mi-ai poruncit; scoală și șezi de mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!"

Zis-a Isaac către fiul său: "Cum l-ai găsit așa curând, fiul meu?" Și acesta a zis: "Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte".

Zis-a Isaac iarăși către Iacov: "Apropie-te să te pipăi, fiul meu, de ești tu fiul meu Isav sau nu".

Și s-a apropiat Iacov de Isaac, tatăl său, iar acesta l-a pipăit și a zis: "Glasul este glasul lui Iacov, iar mâinile sunt mâinile lui Isav".

Dar nu l-a cunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase, ca mâinile fratelui său Isav; și l-a binecuvântat.

Și a mai zis: "Tu oare ești fiul meu Isav?" Și Iacov a răspuns: "Eu".

Zis-a Isaac: "Adu-mi și voi mânca din vânatul fiului meu, ca să te binecuvânteze sufletul meu!" Și i-a adus și a mâncat; apoi i-a adus și vin și a băut.

După aceea Isaac, tatăl său, i-a zis: "Apropie-te, fiule, și mă sărută!" â

Atunci s-a apropiat Iacov și l-a sărutat. Și a simțit Isaac mirosul hainei lui și l-a binecuvântat și a zis: "Iată, mirosul fiului meu e ca mirosul unui câmp bogat, pe care l-a binecuvântat Domnul.

Să-ți dea ție Dumnezeu din roua cerului și din belșugul pământului, pâine multă și vin.

Să-ți slujească popoarele și căpeteniile să se închine înaintea ta; să fii stăpân peste frații tăi și feciorii mamei tale să ți se închine ție; cel ce te va blestema să fie blestemat și binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta!"

Îndată ce a isprăvit Isaac de binecuvântat pe Iacov, fiul său, și cum a ieșit Iacov de la fața tatălui său Isaac, a venit și Isav cu vânatul lui.

A făcut și el bucate și le-a adus tatălui său și a zis către tatăl său: "Scoală, tată, și mănâncă din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!"

Iar Isaac, tatăl său, i-a zis: "Cine ești tu?" Iar el a zis: "Eu sunt Isav, fiul tău cel întâi-născut!"

Atunci s-a cutremurat Isaac cu cutremur mare foarte și a zis: "Dar cine-i acela, care a căutat și mi-a adus vânat și am mâncat de la el înainte de a veni tu și l-am binecuvântat și binecuvântat va fi?"

Iar Isav, auzind cuvintele tatălui său Isaac, a strigat cu glas mare și foarte dureros și a zis către tatăl său: "Binecuvântează-mă și pe mine, tată!"

Zis-a Isaac către el: "A venit fratele tău cu înșelăciune și a luat binecuvântarea ta".

Iar Isav a zis: "Din pricină oare că-l cheamă Iacov, de aceea m-a înșelat de două ori? Deunăzi mi-a răpit dreptul de întâi-născut, iar acum mi-a răpit binecuvântarea mea". Apoi a zis Isav către tatăl său: "Nu mi-ai păstrat și mie binecuvântare, tată?"

Răspuns-a Isaac și a zis lui Isav: "Iată, stăpân l-am făcut peste tine și pe toți frații lui i-am făcut lui robi; cu pâine și cu vin l-am dăruit. Dar cu tine ce să fac, fiul meu?"

Și a zis Isav către tatăl său: "Tată, oare numai o binecuvântare ai tu? Binecuvântează-mă și pe mine, tată:" Și cum Isaac tăcea, Isav și-a ridicat glasul și a început a plânge.

Atunci, răspunzând Isaac, tatăl lui, a zis către el: "Iată, locuința ta va fi un pământ mănos și cerul îți va trimite roua sa;

Cu sabia ta vei trăi și vei fi supus fratelui tău; va veni însă vremea când te vei ridica și vei sfărâma jugul lui de pe grumazul tău".

De aceea ura Isav pe Iacov pentru binecuvântarea cu care-l binecuvântase tatăl său. Și a zis Isav în cugetul său: "Se apropie zilele de jelire pentru tatăl meu; atunci am să ucid pe Iacov, fratele meu!"

Dar i s-a spus Rebecăi cuvintele lui Isav, fiul cel mai mare, și ea a trimis de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai mic, și i-a zis: "Iată Isav, fratele tău, vrea să se răzbune pe tine, omorându-te.

Acum dar, fiul meu, ascultă povața mea și, sculându-te, fugi la Haran, în Mesopotamia, la fratele meu Laban,

Și stai la el câtva timp, până se va potoli mânia fratelui tău

Și până va mai uita el ce i-ai făcut. Atunci voi trimite și te voi lua de acolo. Pentru ce să rămân eu într-o singură zi fără de voi amândoi?"

Apoi Rebeca a zis către Isaac: "Sunt scârbită de viața mea, din pricina fetelor Heteilor. Dacă-și ia și Iacov femeie ca acestea, din fetele pământului acestuia, atunci la ce-mi mai e bună viața?"