Facerea (Geneza)

Capitolul 21

Apoi a căutai Domnul spre Sarra, cum îi spusese, și i-a făcut Domnul Sarrei, cum îi făgăduise.

Și a zămislit Sarra și a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea arătată de Dumnezeu.

Și a pus Avraam fiului său, pe care i-l născuse Sarra, numele Isaac.

Și Avraam a tăiat împrejur pe Isaac, fiul său, în ziua a opta, cum îi poruncise Dumnezeu.

Avraam însă era de o sută de ani, când i s-a născut Isaac, fiul său,

Iar Sarra a zis: "Râs mi-a pricinuit mie Dumnezeu; că oricine va auzi aceasta, va râde!"

Și apoi a adăugat: "Cine ar fi putut spune lui Avraam că Sarra va hrăni prunci la sânul său? Și totuși i-am născut fiu la bătrânețile sale!"

Și crescând copilul, a fost înțărcat. Iar Avraam a făcut ospăț mare în ziua în care a fost înțărcat Isaac, fiul său.

Văzând însă Sarra că fiul egiptencii Agar, pe care aceasta îl născuse lui Avraam, râde de Isaac, fiul ei,

A zis către Avraam: "Izgonește pe roaba aceasta și pe fiul ei, căci fiul roabei acesteia nu va fi moștenitor cu fiul meu, Isaac!"

Și s-au părut cuvintele acestea lui Avraam foarte grele pentru fiul său Ismael.

Dumnezeu însă a zis către Avraam: "Să nu ți se pară grele cuvintele cele pentru prunc și pentru roabă; toate câte-ți va zice Sarra, ascultă glasul ei; pentru că numai cei din Isaac se vor chema urmașii tăi.

Dar și pe fiul roabei acesteia îl voi face neam mare, pentru că și el este din sămânța ta".

Atunci s-a sculat Avraam dis-de-dimineață; a luat pâine și un burduf cu apă și le-a dat Agarei; apoi, punându-i pe umeri copilul, a slobozit-o; și, plecând ea, a rătăcit prin pustiul Beer-Șeba.

Când însă s-a sfârșit apa din burduf, a lepădat ea copilul sub un mărăcine.

Și ducându-se, a șezut în preajma lui, ca la o bătaie de arc, căci își zicea: "Nu voiesc să văd moartea copilului meu!" Și, șezând ea acolo de o parte, și-a ridicat glasul și a plâns.

Și a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde era și îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer către Agar și a zis: "Ce e, Agar? Nu te teme, că a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde este!

Scoală, ridică copilul și-l ține de mână, căci am să fac din el un popor mare!"

Atunci i-a deschis Dumnezeu ochii și a văzut o fântână cu apă și, mergând, și-a umplut burduful cu apă și a dat copilului să bea.

Și era Dumnezeu cu copilul și a crescut acesta, a locuit în pustiu, și s-a făcut vânător.

A locuit deci Ismael în pustiul Faran și mama sa i-a luat femeie din țara Egiptului.

În vremea aceea, Abimelec și Ahuzat, care luase pe nora lui, și Ficol, căpetenia oștirii lui, au zis către Avraam: "Dumnezeu e cu tine în toate câte faci.

Jură-mi, deci, aici pe Dumnezeu că nu-mi vei face strâmbătate nici mie, nici fiului meu, nici neamului meu; ci, cum ți-am făcut eu bine ție, așa să-mi faci și tu mie și țării în care ești oaspete!"

Răspuns-a Avraam: "Jur!"

Dar a mustrat Avraam pe Abimelec pentru fântânile de apă, pe care i le răpiseră slugile lui Abimelec.

Iar Abimelec i-a zis: "Nu știu cine ți-a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai spus nimic, nici eu n-am auzit decât astăzi".

Și a luat Avraam oi și vite și a dat lui Abimelec și au încheiat amândoi legământ.

Apoi Avraam a pus de o parte șapte mielușele.

Iar Abimelec a zis către Avraam: "Ce sunt aceste șapte mielușele, pe care le-ai osebit?"

Răspuns-a Avraam: "Aceste șapte mielușele să le iei de la mine, ca să-mi fie mărturie, că eu am săpat fântâna aceasta!"

De aceea s-a și numit locul acela Beer-Șeba, pentru că acolo au jurat ei amândoi.

Și după ce au făcut ei legământ la Beer-Șeba, s-a sculat Abimelec și Ahuzat, care luase pe nora lui, și Ficol, căpetenia oștirii lui, și s-au întors în țara Filistenilor.

Iar Avraam a sădit o dumbravă la Beer-Șeba și a chemat acolo numele Domnului Dumnezeului celui veșnic.

Și a mai trăit Avraam în țara Filistenilor zile multe, ca străin.