Cartea întâia a Regilor

Capitolul 28

În vremea aceea și-au adunat Filistenii oștirea pentru război, ca să se bată cu Israel. Deci a zis Achiș către David: "Știut să-ți fie că ai să mergi cu mine la război și tu și oamenii tăi".

Iar David a răspuns lui Achiș: "Acum ai să afli ce are să facă robul tău". Și a zis Achiș lui David: "De aceea te și fac eu paznicul capului meu pentru totdeauna".

Murind Samuel, l-a plâns tot Israelul și l-au îngropat în Rama, cetatea lui. Saul însă izgonise pe cei ce chemau morții și pe ghicitori din țară.

S-au adunat deci Filistenii și s-au dus de și-au așezat tabăra la Șunem; și-a adunat și Saul tot poporul lui Israel și și-a așezat tabăra pe Ghilboa.

Văzând însă Saul tabăra Filistenilor, s-a spăimântat și s-a tulburat tare inima lui.

Și a întrebat Saul pe Domnul, dar Domnul nu i-a răspuns nici în vis, nici prin Urim, nici prin prooroci.

Atunci Saul a zis slugilor sale: "Căutați-mi o femeie vrăjitoare, ca să merg la ea s-o întreb". Iar slugile i-au răspuns: "Este aici în Endor o femeie vrăjitoare".

Apoi și-a dezbrăcat Saul hainele sale și a îmbrăcat altele și s-a dus el însuși cu doi oameni și au venit la femeie noaptea; și i-a zis Saul: "Rogu-te, ghicește-mi chemând un mort și scoate-mi pe cine îți voi spune eu!"

Dar femeia i-a răspuns: "Tu știi ce a făcut Saul, cum a alungat el din țară pe cei ce cheamă morții și pe ghicitori. Pentru ce dar întinzi tu cursă sufletului meu spre pieirea mea?"

Și s-a jurat Saul pe Domnul, zicând: "Viu este Domnul, nu vei suferi nici un necaz pentru fapta aceasta".

Atunci femeia a întrebat: "Pe cine să-ți scot?" Răspuns-a el: "Pe Samuel să mi-l scoli!"

Când a văzut femeia pe Samuel, a răcnit tare. Apoi întorcându-se femeia către Saul, a zis: "Pentru ce m-ai amăgit? Tu ești Saul".

I-a zis regele: "Nu te teme. Spune-mi ce vezi?" Și răspunzând, femeia a zis: "Văd parcă un dumnezeu, ieșind din pământ".

"Ce înfățișare are?" a întrebat-o regele. Ea a răspuns: "Iese din pământ un bărbat foarte bătrân, îmbrăcat cu o haină lungă". Atunci a cunoscut Saul că acela este Samuel și a căzut cu fața la pământ și s-a închinat.

A zis Samuel către Saul: "Pentru ce mă tulburi, ca să ies?" Iar Saul a răspuns: "Îmi este tare greu; Filistenii se luptă împotriva mea, iar Dumnezeu S-a depărtat de mine și nu-mi mai răspunde nici prin prooroci, nici în vis, nici în vedenie; de aceea te-am chemat, ca să mă înveți ce să fac".

A zis Samuel: "La ce mă mai întrebi pe mine, dacă Domnul S-a depărtat de tine și S-a făcut vrăjmașul tău?

Domnul face ceea ce a grăit prin mine: Va lua Domnul domnia din mâinile tale și o va da lui David, aproapele tău.

Deoarece tu n-ai ascultat glasul Domnului și n-ai împlinit iuțimea mâniei Lui asupra lui Amalec, de aceea Domnul face aceasta cu tine acum.

Și va da Domnul pe Israel împreună cu tine în mâinile Filistenilor; mâine tu și fiii tăi veți fi cu mine și tabăra lui Israel o va da Domnul în mâinile Filistenilor".

Atunci Saul a căzut deodată cu tot trupul său la pământ, căci se spăimântase grozav de cuvintele lui Samuel; afară de aceasta și puterile îl părăsiseră, căci nu mâncase pâine toată ziua aceea și toată noaptea.

Și s-a apropiat femeia aceea de Saul și văzând că este tare înspăimântat, a zis: "Iată roaba ta a ascultat glasul tău și și-a pus viața în primejdie și a împlinit porunca ce i-ai dat.

Rogu-te dar acum, ascultă și tu glasul roabei tale; îți voi aduce o bucățică de pâine; mănâncă, să prinzi putere, ca să pleci la drum".

Dar el n-a voit, ci a zis: "Nu voi mânca!" Și au început slugile lui să-l îndemne, precum și femeia; și el a ascultat glasul lor și s-a sculat de la pământ și a șezut pe pat.

Iar femeia avea la casa ei și un vițel îngrășat și s-a grăbit să-l taie; apoi, luând făină, a frământat și a copt azime.

Și a pus înaintea lui Saul și slugilor lui și ei au mâncat; apoi s-au sculat și au plecat în aceeași noapte.