Cartea întâia a Regilor
Capitolul 4
În vremea aceea s-au sculat Filistenii să se războiască cu Israeliții și a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Și au pășit Israeliții împotriva Filistenilor cu război și au tăbărât la Eben-Ezer, iar Filistenii au tăbărât la Afec.
Apoi Filistenii s-au așezat în rânduială de război în fața Israeliților și, dându-se bătălia, au fost bătuți Israeliții de către Filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă ca la patru mii de oameni.
După aceea au venit oamenii în, tabără și au spus bătrânilor lui Israel: "Pentru ce oare ne-a lovit pe noi Domnul înaintea Filistenilor? Să luăm cu noi din Șilo chivotul legii Domnului, ca să meargă în mijlocul nostru și să ne izbăvească din mâinile vrăjmașilor noștri!"
Și a trimis poporul la Șilo, de au adus de acolo chivotul legii Domnului Savaot, Cel ce șade pe heruvimi; iar pe lângă chivotul legii Domnului erau și cei doi fii ai lui Eli: Ofni și Finees.
Iar dacă a sosit chivotul legii Domnului în tabără, tot Israelul a ridicat strigăt așa de mare, încât s-a cutremurat pământul.
Și auzind Filistenii răsunetul strigătelor, au zis: "Ce înseamnă aceste strigăte puternice în tabăra Evreilor?" Și au aflat că a sosit în tabără chivotul legii Domnului.
Atunci s-au înspăimântat Filistenii, căci ziceau: "Dumnezeul lor a venit la ei în tabără". Apoi au zis: "Vai de noi! Căci n-a mai fost asemenea lucru nici ieri, nici alaltăieri!
Vai de noi! Cine ne va scăpa din mâinile acestui Dumnezeu puternic? Acesta este acel Dumnezeu Care a bătut pe Egipteni cu tot felul de pedepse în pustiu.
Întăriți-vă și fiți curajoși, Filistenilor, ca să nu cădeți în robie la Evrei, cum sunt ei în robie la noi! Fiți curajoși și vă luptați cu ei!"
Și s-au luptat Filistenii cu Israeliții și au fost înfrânți aceștia, și a fugit fiecare în cortul său; bătălia aceasta a fost foarte mare, căzând dintre Israeliți treizeci de mii de pedestrași.
Și a fost luat chivotul legii Domnului, iar cei doi fii ai lui Eli, Ofni și Finees, au murit.
Atunci a alergat un veniaminean de la locul bătăliei și a venit la Șilo în aceeași zi, având hainele de pe el rupte și pulbere pe cap.
Iar când a venit acela, Eli ședea pe scaun lângă drum la poartă și privea, căci i se bătea inima pentru chivotul lui Dumnezeu. Și după ce a sosit omul acela și a spus în cetate, atunci s-a tânguit strașnic toată cetatea.
Auzind Eli răsunetele tânguirilor, a întrebat: "Pentru ce este acest bocet?" Dar a sosit îndată omul acela și i-a spus toate lui Eli.
Eli însă era atunci de nouăzeci și opt de ani; ochii i se întunecaseră și nu mai putea să vadă.
Și a zis omul acela către Eli: "Eu vin din tabără. Chiar astăzi am fugit de pe câmpul de luptă". Iar Eli a zis: "Ce s-a întâmplat, fiul meu?" Vestitorul însă a răspuns și a zis: "Israeliții au fugit din fața Filistenilor și s-a făcut în popor ucidere mare; amândoi fiii tăi, Ofni și Finees, au murit și chivotul lui Dumnezeu a fost luat".
Când a pomenit el de chivotul Domnului, Eli a căzut de pe scaun pe spate la poartă, și-a rupt spinarea și a murit, căci era bătrân și greoi.
El a fost judecător în Israel patruzeci de ani.
Iar nora lui, femeia lui Finees, era însărcinată și aproape de naștere. Când a auzit vestea despre luarea chivotului Domnului și despre moartea socrului său și a bărbatului său, a căzut în genunchi și a născut, căci o apucaseră durerile ei.
Și pe când murea ea, femeile care stăteau împrejur îi ziseră: "Nu te teme, că ai născut băiat". Ea însă nu a răspuns și nu a dat semn de luare aminte.
Și au pus copilului numele: Icabod, zicând: "S-a dus slava din Israel, din pricina pierderii chivotului Domnului și a morții socrului și a bărbatului ei.
Și a zis ea: "S-a dus slava din Israel, căci s-a luat chivotul Domnului!