Cartea a doua a Regilor
Capitolul 23
Iată cele din urmă cuvinte ale lui David: "Cuvintele lui David, fiul lui Iesei, Graiurile bărbatului suspus, Ale unsului lui Dumnezeu, celui din Iacov, Ale dulcelui cântăreț din Israel:
"Duhul Domnului grăiește prin mine, Și cuvântul Lui este pe limba mea.
Dumnezeul lui Israel a vorbit. Tăria lui Israel mi-a zis: Cel ce domnește între oameni cu dreptate.
E a lumina dimineții când răsare soarele, E ca dimineața fără nori, Ca razele după ploaie ce fac să răsară iarba din pământ.
Nu este așa oare, casa mea la Dumnezeu? Căci legământ veșnic a încheiat El cu mine, Așezământ pe veci și neschimbat, Și El face să răsară toată voia și nădejdea mea!
Iar cei răi sunt ca spinii aruncați, Care nu se pot lua cu mâna;
Ci se iau cu fierul sau cu coada unei suliți, Și-n răspântii de foc se ard".
Iată acum și numele vitejilor lui David: Ioșeb-Bașebet Tașchemonitul, unul dintre marile căpetenii. Acesta și-a ridicat lancea sa asupra a opt sute de oameni deodată și i-a ucis.
După el vine Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi, unul din cei trei viteji care împreună cu David au înfruntat pe Filisteni, când se adunaseră la război și când Israeliții se retrăseseră pe înălțimi.
Acesta s-a ridicat atunci și a lovit în Filisteni până ce i-a obosit și i s-a lipit mâna de sabia sa. În ziua aceea a dat Domnul biruință mare și poporul s-a dus după el, numai ca să adune pe cei uciși.
După el vine Șama, fiul lui Aghe, din Harar. Când Filistenii s-au adunat la Lehi, unde era o țarină semănată cu linte, și când poporul a fugit de Filisteni,
Acesta a rămas în țarină și a apărat-o, bătând pe Filisteni. Atunci Domnul a dat biruință mare.
Aceștia trei mai însemnați din cele treizeci de căpetenii s-au dus și au intrat în vremea secerișului la David în peștera Adulam, când cetele Filistenilor tăbărâseră în valea Refaim.
David se afla într-un loc întărit, iar o ceată de Filisteni era în Betleem.
Și fiindu-i sete lui David, a zis: "Cine mă va adăpa cu apă din fântâna Betleemului cea de la poartă?"
Atunci acești trei viteji au străbătut prin tabăra Filistenilor, au scos apă din fântâna Betleemului cea de la poartă și au adus-o lui David; dar el n-a vrut s-o bea, ci a vărsat-o înaintea Domnului, zicând:
"Să mă ferească Dumnezeu să fac una ca aceasta! Aceasta nu este, oare, sângele oamenilor, care și-au pus viața în primejdie?" Și n-a vrut să bea. Iată ce-au făcut acești trei viteji.
Abișai, fratele lui Ioab, fiul Țeruiei, era întâiul între alți trei. El a ucis cu sulița sa trei sute de oameni și era în mare cinste între acești trei.
Între acești trei el era cel mai de seamă și căpetenie, dar cu cei trei de mai sus nu se asemăna.
Benaia, fiul lui Iehoiada, un om din Cabțeel, viteaz și vestit prin fapte mari, a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel Moabitul și s-a coborât într-o groapă și a ucis un leu pe vreme de iarnă.
Tot el a ucis un egiptean de o statură falnică. Egipteanul avea suliță în mână, iar el s-a dus la acela cu un băț, i-a smucit sulița și l-a ucis cu ea.
Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada, și era mult prețuit de cei trei.
El era cel mai de seamă între cei treizeci, dar cu cei trei de mai sus nu se asemăna. Și David l-a primit între cei mai de aproape sfetnici ai săi.
Asael, fratele lui Ioab, este din numărul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem.
Șama Haroditeanul; Elica Haroditeanul;
Heleț Paltianul; Ira, fiul lui Icheș, din Tecoa;
Abiezer din Anatot; Mebunai din Hușa.
Țalmon Ahohitul; Maharai din Netof,
Heleb, fiul lui Baana, din Netof; Itai, fiul lui Ribai, din Ghibeea lui Veniamin;
Benaia din Piraton; Hidai din Nahale-Gaaș;
Abi-Baal din Araba; Azmavet din Bahurim;
Eliahba din Șaalbon; Ionatan unul din fiii lui Iașen;
Șama din Harar; Ahiam, fiul lui Șarar, din Arar;
Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui Maacatean; Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo;
Hețrai din Carmel; Paarai din Arba;
Igal, fiul lui Natan, din Țoba; Bani din Gad.
Țelec Amonitul; Naharai din Beerot, armașul lui Ioab, fiul Țeruiei.
Ira din Ieter; Gareb din Ieter;
Urie Heteul. De toți treizeci și șapte.