Cartea a doua a Regilor

Capitolul 15

După aceasta Abesalom și-a înjghebat care și cai și cincizeci de bărbați, care mergeau înaintea sa.

Și se scula Abesalom dis-de-dimineață, se oprea la poartă lângă cale, și, când venea cineva la rege să se judece pentru vreo pricină, Abesalom îl chema la sine și-l întreba: "Din ce cetate ești tu?" Și când acela îi răspundea: "Robul tău este din cutare trib al lui Israel",

Atunci Abesalom îi zicea: "Iată pricina ta este bună și dreaptă, dar la rege n-are cine să te asculte".

Și mai zicea Abesalom: "O, de m-ar pune pe mine judecător în țara aceasta, ar veni la mine oricine ar avea neînțelegeri și judecată și eu l-aș judeca drept".

Și de se apropia cineva să i se închine, el își întindea mâna și-l îmbrățișa și-l săruta.

Așa se purta Abesalom cu tot israelitul care venea pentru judecată la rege și a intrat Abesalom la inima Israeliților.

După patruzeci de ani de domnie a lui David, a zis Abesalom către rege: "Mă duc la Hebron să-mi împlinesc o făgăduință, pe care am făcut-o Domnului,

Căci eu, robul tău, pe când trăiam la Gheșur în Siria, am făcut făgăduința aceasta: De mă va întoarce Domnul la Ierusalim, voi aduce jertfă Domnului".

Și i-a zis regele: "Du-te cu pace!" Și el s-a sculat și s-a dus la Hebron.

Atunci a trimis Abesalom șapte fete la toate triburile lui Israel, zicând: "Când veți auzi sunetul cornului, să ziceți: Abesalom s-a făcut rege în Hebron".

Și s-au dus cu Abesalom două sute de oameni din Ierusalim, care fuseseră poftiți de el, dar s-au dus din nevinovăție, neștiind ce este la mijloc.

În timpul jertfei, Abesalom a trimis și a chemat pe Ahitofel Ghiloneanul, sfetnicul lui David, din cetatea lui, Ghilo. Și s-a făcut răzvrătire mare și curgea poporul și se înmulțea împrejurul lui Abesalom.

Deci a venit un vestitor la David și a zis: "Inima Israeliților a înclinat în partea lui Abesalom".

Iar David a zis către toate slugile sale, care erau cu el în Ierusalim: "Sculați-vă să fugim, căci nu vom scăpa de Abesalom. Grăbiți-vă să plecăm, ca să nu ne ajungă și să ne prindă, ca să nu aducă necaz asupra noastră și să strice cetățile cu sabia".

Și slugile regelui au zis către rege: "La tot ce va voi regele, stăpânul nostru, noi slugile tale suntem gata".

Și a ieșit regele pe jos și după el a mers toată casa lui. Regele însă a lăsat zece femei din concubinele sale, ca să păzească casa.

Și au plecat regele și tot poporul pe jos și s-au oprit la Bet-Merhac.

Toate slugile lui mergeau pe lângă el, iar toți Cheretienii și toți Peletienii și toți Gateienii, ca la șase sute de oameni, care veniseră împreună cu el din Gat, mergeau înaintea regelui.

"Pentru ce mergi și tu cu noi? a zis regele către Itai din Gat. Întoarce-te și rămâi cu regele, căci tu ești străin și ai venit aici din țara ta.

Ieri ai venit și astăzi să te silesc să mergi cu noi? Eu mă duc unde se va întâmpla. Întoarce-te și întoarce și pe frații tăi cu tine. Domnul să facă milă și dreptate cu tine".

"Precum e adevărat că Domnul este viu, a răspuns Itai regelui, și precum este viu regele, stăpânul meu, tot așa este de adevărat că oriunde va fi regele, stăpânul meu, la viață și la moarte, acolo va fi și robul tău".

"Atunci, a zis regele David către Itai, vino și umblă cu mine". Și s-a dus Itai din Gat și toți oamenii lui și toți copiii care erau cu el.

Și a plâns toată țara cu glas mare și tot poporul a trecut pârâul Chedron și a trecut și regele pârâul Chedron și s-a dus tot poporul cu regele pe calea spre pustiu.

Și iată era acolo și Țadoc preotul, împreună cu toți Leviții care duceau chivotul legământului Domnului din Betar și au pus acolo chivotul lui Dumnezeu; iar Abiatar a stat pe un loc înalt până ce a ieșit tot poporul din cetate.

"Întoarce chivotul lui Dumnezeu în cetate, a zis regele către Țadoc, ca să stea la locul lui. De voi afla milă în ochii Domnului, mă va întoarce și-mi va da să-L văd pe El și locașul Lui.

Iar dacă El îmi va zice: "Nu mai este bunăvoința Mea cu tine", atunci iată-mă, facă cu mine ce va binevoi".

"Înțelegi tu? a mai zis regele către Țadoc preotul, întoarce-te cu pace în cetate, cu Ahimaaț, fiul tău și cu Ionatan, fiul lui Abiatar, amândoi fiii voștri.

Să știți, eu am să rămân în câmpia din pustiu până îmi va veni veste de la voi".

Atunci Țadoc și Abiatar au întors chivotul lui Dumnezeu în Ierusalim și au rămas acolo.

Iar David s-a dus în Muntele Eleonului și, mergând, plângea; capul îi era acoperit și picioarele desculțe. Și toți oamenii care erau cu el își acoperiseră fiecare capul și mergeau plângând.

Atunci s-a spus lui David: "Și Ahitofel este în numărul răzvrătiților cu Abesalom". "Doamne, Dumnezeul meu, a zis atunci David, risipește planurile lui Ahitofel!"

Iar când David a ajuns pe vârful muntelui, unde s-a închinat lui Dumnezeu, iată a venit în întâmpinarea lui Hușai Archianul, cel mai bun prieten al lui David. Acesta avea haina sfâșiată și pe cap cenușă.

"De vei merge cu mine, i-a zis David, îmi vei fi o povară.

Iar de te vei întoarce în cetate și vei zice lui Abesalom: "Rege, frații tăi au trecut; a trecut și regele, tatăl tău, și acum eu sunt robul tău; iasă-mă cu viață. Până acum am fast robul tatălui tău, iar acum sunt robul tău". Atunci vei strica planurile lui Ahitofel cele împotriva mea.

Iată este acolo cu tine Țadoc și Abiatar preoții și tot cuvântul ce vei auzi la casa regelui să-l spui preoților Țadoc și Abiatar.

Acolo sunt și cei doi fii ai lor: Ahimaaț, fiul lui Țadoc și Ionatan, fiul lui Abiatar. Prin aceștia să trimiteți la mine orice veste veți auzi".

Și a venit Hușai, prietenul lui David, în cetate. Abesalom însă intra atunci în Ierusalim.