Pildele lui Solomon
Capitolul 10
Pildele lui Solomon. Fiul înțelept înveselește pe tatăl său, iar cel nebun este supărarea maicii lui.
Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin fărădelege; numai dreptatea scapă de la moarte.
Domnul nu lasă să piară de foame sufletul celui drept; însă el respinge lăcomia celor fără de lege.
Mâna leneșilor pricinuiește sărăcie, iar mâna celor înțelepți adună avuții.
Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care doarme în vremea secerișului este de ocară.
Binecuvântarea Domnului vine pe capul celui drept, iar ocara acoperă fața celor fără de lege.
Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiți va fi blestemat.
Cel cu inimă înțeleaptă primește sfaturile, iar cel nebun grăiește vorbe spre pieirea lui.
Cel ce umblă întru neprihănire umblă pe cale sigură, iar cel ce umblă pe căi lăturalnice va fi dat de gol.
Cel ce clipește din ochi va fi pricină de supărare; iar cel care ceartă cu inimă bună așază pacea.
Izvor de viață este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate.
Ura aduce ceartă, iar dragostea acopere toate cusururile.
Pe buzele omului priceput se află înțelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuință.
Cei înțelepți ascund știința, iar gura celui fără de socotință este o nenorocire apropiată.
Avuția este pentru cel bogat o cetate întărită; nenorocirea celor sărmani este sărăcia lor.
Agonisita celui drept este spre viață; roadele celui fără de lege spre păcat;
Cel ce păzește învățătura apucă pe calea vieții, iar cel ce leapădă certarea rătăcește.
Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce răspândește defăimarea este un nebun.
Mulțimea cuvintelor nu scutește de păcătuire, iar cel ce-și ține buzele lui este un om înțelept.
Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puțin preț.
Buzele celui drept călăuzesc pe mulți oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuți.
Numai binecuvântarea Domnului îmbogățește, iar truda zadarnică nu aduce spor.
Ca o pricină de bucurie este pentru nebun săvârșirea unei fapte rușinoase; la fel este cu înțelepciunea pentru omul priceput.
De ceea ce se teme cel nelegiuit nu scapă, iar cererea celor drepți (Dumnezeu) o împlinește.
Precum trece furtuna, așa piere și cel fără de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintită.
Precum este oțetul pentru dinți și fumul pentru ochi, așa este omul leneș pentru cei ce-l pun la treabă.
Frica de Dumnezeu lungește zilele (omului), iar anii celor fără de lege sunt puțini.
Nădejdea celor drepți este numai bucurie, iar nădejdea celor păcătoși sfârșește în rău.
Calea Domnului este o întăritură pentru cel desăvârșit și o prăbușire pentru cei ce săvârșesc fărădelegi.
Niciodată cel drept nu se va clătina, iar cei nelegiuiți nu vor locui pământul.
Gura celui drept rodește înțelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare.
Buzele celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura păcătoșilor strâmbătatea.