Pildele lui Solomon

Capitolul 26

Precum este zăpada în timpul verii și ploaia la seceriș, așa nu-i place celui nebun cinstea.

Precum vrabia zboară și rândunica se înalță în văzduh, tot așa blestemul fără pricină nu nimerește.

Biciul este bun pentru cal, frâul pentru măgar, iar varga pentru spatele celor nebuni.

Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu te asemeni și tu cu el.

Răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înțelept în ochii lui.

Cel ce încredințează solia în mâna celui nebun își taie picioarele și bea nedreptate.

Precum nu poate să se folosească slăbănogul de picioarele sale, tot așa nici cei nebuni de cuvintele cele înțelepte.

Ca și când pui o piatră în praștie, așa este cel ce dă cinste unui nebun.

Precum un ghimpe intră în mâna unui bețiv, tot așa sunt cuvintele înțelepte în gura celor păcătoși.

Ca un arcaș care rănește pe toți, așa este cel ce se pune chezaș pentru cel nebun și pentru cei ce trec pe cale.

Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, așa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui.

Dacă vezi un om care se crede înțelept în ochii lui, să nădăjduiești mai mult de la un nebun decât de la el.

Leneșul zice: "Pe drum trece un leu, un leu pe ulițe!"

Precum ușa se sucește în țâțână, tot așa și leneșul în patul lui.

Leneșul bagă mâna în blid, dar cu mare greutate o duce la gură.

Leneșul se crede înțelept în ochii lui, mai mult decât șapte sfetnici înțelepți.

Ca cel ce prinde un câine de urechi, așa este cel ce se vâră într-o ceartă în care nu este amestecat.

Ca unul care aruncă săgeți arzătoare, lănci, săgeți și moarte,

Așa e omul care înșală pe prietenul său și zice: "Da, am glumit!"

Când nu mai sunt lemne se stinge focul și dacă nu mai este nici un defăimător se potolește cearta.

Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreț pentru a ațâța cearta.

Vorbele celui defăimător sunt ca bucatele gustoase; ele se duc în adâncul măruntaielor.

Spoială de argint care îmbracă un vas de lut, așa sunt buzele mieroase și o inimă rea.

Cu buzele sale se preface cel ce urăște, iar înlăuntrul lui nutrește înșelăciune;

Când își schimbă glasul, să nu-l crezi, căci șapte urâciuni sunt în inima lui.

Cineva poate să-și ascundă ura lui prin prefăcătorie, dar în adunare răutatea lui se dă pe față.

Cine sapă groapa (altuia) cade singur în ea și cel ce rostogolește o piatră se prăvălește (tot) peste el.

Limba mincinoasă urăște adevărul și gura lingușitorilor pricinuiește prăbușirea.