Pildele lui Solomon

Capitolul 16

În putere stă omului să plăsmuiască planuri în inimă, dar răspunsul limbii vine de la Domnul.

Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul.

Înfățișează Domnului lucrările tale și gândurile tale vor izbuti.

Pe toate le-a făcut Domnul fiecare cu țelul său, la fel și pe nelegiuit pentru ziua nenorocirii.

Toată inima semeață este urâciune înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.

Prin iubire și credință se ispășește păcatul și prin frica de Dumnezeu te ferești de rele.

Când căile omului sunt plăcute înaintea Domnului, chiar și pe vrăjmașii lui îi silește la pace.

Mai degrabă puțin și cu dreptate, decât agoniseală multă cu strâmbătate.

Inima omului gândește la calea lui, dar numai Domnul poartă pașii lui.

Hotărâri dumnezeiești sunt pe buzele împăratului; la darea hotărârii să nu se înșele gura lui!

Cântarul și cumpăna dreaptă sunt de la Domnul; toate greutățile de cântărit sunt lucrarea Lui.

Urâciune sunt regii care făptuiesc fărădelegea, fiindcă numai întru dreptate se întărește tronul.

Buzele grăitoare de dreptate sunt plăcute regilor și iubesc pe cel ce spune drept.

Întărâtarea regelui este ca vestitorii morții, dar omul înțelept o domolește.

Seninătatea feței regelui dă viață și bunăvoința lui este ca un nor de ploaie de primăvară.

Dobândirea înțelepciunii este mai bună decât aurul, iar câștigarea priceperii este mai de preț decât argintul.

Calea celor drepți este ferirea de rău; numai acela care ia aminte la mersul lui își păzește sufletul său.

Înaintea prăbușirii merge trufia și semeția înaintea căderii.

Mai bine să fii smerit cu cei smeriți decât să împarți prada cu cei mândri.

Cel care ia aminte la cuvânt află fericirea, iar cel ce se încrede în Domnul este fericit.

Cel ce este înțelept se cheamă priceput; dulceața cuvintelor de pe buzele lui înmulțește știința.

Înțelepciunea este un izvor de viață pentru cine o are; pedeapsa celui nebun e nebunia.

Inima celui înțelept dă înțelepciune gurii lui și pe buzele sale sporește știința.

Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceață pentru suflet și tămăduire pentru oase.

Multe căi i se par bune omului, dar la capătul lor încep căile morții.

Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl silește.

Omul viclean pregătește nenorocirea și pe buzele lui este ca un foc arzător.

Omul cu gând rău ațâță ceartă și defăimătorul desparte pe prieteni.

Omul asupritor amăgește pe prietenul său și îl îndreaptă pe un drum care nu este bun.

Cel care închide din ochi urzește viclenii; cine își mușcă buzele a și săvârșit răul.

Bătrânețea este o cunună strălucită; ea se află mergând pe calea cuvioșiei.

Cel încet la mânie e mai de preț decât un viteaz, iar cel ce își stăpânește duhul este mai grețuit decât cuceritorul unei cetăți.

Se aruncă sorții în pulpana hainei, dar hotărârea toată vine de la Domnul.