Pildele lui Solomon
Capitolul 14
Femeile înțelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor.
Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe îl disprețuiește.
În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înțelepți îi păzesc.
Unde nu sunt boi, staulul este gol, însă puterea boilor aduce mult folos.
Martorul care grăiește adevărul nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni.
Batjocoritorul caută înțelepciunea și nu o găsește, iar pentru cel priceput știința este ușoară.
Fugi dinaintea omului fără de minte, căci tu știi că nu este nici o știință pe buzele lui.
Înțelepciunea omului chibzuit este de a-și înțelege calea lui; iar nebunia celor neînțelepți este înșelăciune.
Nebunul își bate joc de jertfa pentru păcat, însă între oamenii drepți este bună înțelegere.
Inima cunoaște amărăciunile sale, iar un străin nu poate împărți bucuriile ei.
Casa celor fără de lege va fi distrusă, iar cortul celor drepți va înflori.
Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârșitul lor sunt căile morții.
Chiar când râdem, inima se întristează; bucuria se sfârșește prin plângere.
Nelegiuitul se va sătura de căile sale și omul bun de roadele sale.
Omul simplu crede toate vorbele; omul înțelept veghează pașii săi.
Înțeleptul se teme și se ferește de rău, iar cel fără de minte își iese din fire și se simte la adăpost.
Cel iute la mânie săvârșește nebunii, iar cel cumpănit se stăpânește.
Cei nepricepuți au parte de nebunie, pe când cei înțelepți sunt încununați cu știință.
Cei răi se pleacă înaintea celor buni și cei nelegiuiți stau la porțile celor drepți.
Săracul este disprețuit chiar și de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr.
Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârșește un păcat; iar cel ce se îndură de sărmani e fericit.
Cu adevărat rătăcesc cei ce plănuiesc fărădelegea, iar cei ce cugetă la lucruri bune au parte de milostivire și de adevăr.
Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă.
Bogăția este o cunună pentru cei înțelepți; iar coroana color nebuni este nebunia.
Martorul drept scapă suflete, iar cel viclean spune numai minciuni.
Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui tare; fiii lui afla-vor (acolo) un liman.
Frica de Dumnezeu este un izvor de viață, ca să putem scăpa de cursele morții.
Strălucirea unui rege se sprijină pe mulțimea poporului, iar lipsa de supuși este pieirea prințului.
Cel încet la mânie este bogat în înțelepciune, iar cel ce se mânie degrabă își dă pe față nebunia.
O inimă fără patimă este viața trupului, pe când pornirea pătimașă este ca un cariu în oase.
Cel care apasă pe cel sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinstește.
Cel fără de lege este răsturnat de răutatea lui, iar cel drept găsește scăpare în neprihănirea lui.
Înțelepciunea sălășluiește în inima celui înțelept, iar în inima celor nebuni nu se arată.
Dreptatea înalță un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor.
Bunăvoința regelui este pentru sluga înțeleaptă, iar mânia lui pentru cel ce îi face rușine.